Persecuția pornită de Charles al II-lea împotriva semnatarilor Legământului se întețea tot mai mult. După înlăturarea marchizului de Argyll – cel mai proeminent nobil din rândul susținătorilor Legământului – a venit momentul unei epurări în rândul clerului. Cel mai mare ghimpe în coasta lui Charles al II-lea era reverendul James Guthrie din Stirling. Acesta a fost unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai „Covenanters” (semnatari ai Legământului) și un puritan adevărat, numit de mulți „fiul mângâierii”. James Guthrie și-a petrecut ultimii doisprezece ani din viață în Stirling, Scoția – un oraș-cetate, simbol potrivit pentru un om care a fost el însuși o fortăreață împotriva valului de rău ce cuprinsese Anglia și Scoția. În anul 1661, James Gutherie a fost adus în fața parlamentului scoțian pentru a-și susține poziția. Cu mult curaj, prin puterea Duhului Sfânt, el a apărat adevărul pe care îl iubea și pe care îl propovăduia. Acest parlament, supranumit „parlamentul bețivilor”, l-a condamnat la moarte. La Edinburgh Cross, în 1 iunie 1661, James Guthrie a fost spânzurat, alături de un alt martir. Înainte de execuție, pastorul Gutherie a adresat un apel națiunii: „Legămintele, Legămintele vor aduce, în cele din urmă, renașterea Scoției!”
Încă din anul 1638, el prezisese: „Sângele meu, robia și exilul vor sluji cauzei Evangheliei mai mult decât dacă aș trăi în libertate pentru a o vesti”. Și câtă dreptate a avut! Capul i-a fost tăiat și înfipt într-un țăruș la poarta Netherbow, unde a rămas timp de 27 de ani, servind drept avertisment pentru ceilalți să nu încalce rânduiala regelui. Potrivit tradiției, câteva săptămâni mai târziu, picături din sângele său au căzut pe tapițeria de piele a trăsurii comisarului regal; slujitorii nu au reușit să le curețe, fiind nevoiți, în cele din urmă, să înlocuiască pielea cu totul. Această faptă ticăloasă a fost transformată spre slava lui Dumnezeu, căci le-a reamintit multor oameni de acest slujitor al lui Isus Hristos – un om evlavios, credincios și plin de iubire. Prin urmare, mulți s-au întors la Mântuitorul său. „Wee Willie” Guthrie, fiul său în vârstă de șase ani, se furișa adesea pentru a privi capul tatălui său, după care se ascundea, repetând: „Capul tatălui meu, capul tatălui meu”. În copilărie, în anii adolescenței și în tinerețe, a vizitat deseori acel loc sacru pentru a privi capul tatălui său – fie sub soarele verii, fie în viscolul iernii. William a devenit creștin, călcând pe urmele tatălui său. Acesta a murit din cauza unei boli la vârsta de 46 de ani.
Iată ultimele cuvinte ale lui James Guthrie, rostite de pe eșafod, înainte de a fi spânzurat. I-a spus unui prieten: „Du acest inel soției mele și spune-i că am murit având o încredere smerită în crucea lui Isus Hristos”. Cineva i-a strigat lui James Guthrie: „Ridică-ți privirea spre Domnul Isus!”. Iar el a răspuns, în acele ultime clipe: „El privește în jos și îmi zâmbește”. Astfel s-a sfârșit viața acestui iubit ostaș scoțian al crucii, care L-a preamărit pe Isus Hristos atât în viață, cât și în moarte. Astfel de relatări tulburătoare trebuie să pătrundă adânc în inimile noastre. Pe această listă s-ar putea adăuga milioane de alte nume! S-ar putea scrie volume întregi despre martiri. Însă vom vedea arhivele martirilor atunci când vom ajunge în cer și vom da mâna cu Ștefan, cu apostolii, cu James Guthrie și cu această nobilă și aleasă ceată de slujitori ai Mântuitorului!
Bibliografie:
Heroes of the Faith:James Guthrie | Truth & Tidings
The Killing Times:Revd James Guthrie - Christian Heritage Edinburgh