1
Sunt surd la vorbele de răutate spuse
Și orb la vicleșugurile lumii;
Nu oare același cer ne este Tată,
Făcuți de EL din îmblânzirea humii?

Sunt prost deplin, în ce privește răul
Șî înțelept în tot ce-i vast și bine;
Aceași noapte ne împarte nimbul
De clipe trecătoare până mâine!

2
Căci piatra ridicată e-o poveste
A neiertărilor nespus de multe!
Lovește-mă! A ta dreptate fie
Reduta bătăliilor pierdute!

Căci judecată, iată stă să înceapă
Cu acel care-și aruncă
Sie-și piatră!



Biruințele lui David