1. Un om înțelept casa pe stâncă și-a zidit.
Trecătorii, uimiți, priveau nedumeriți.
Părea împovărat, însă el n-a încetat
Și iată că-ntr-o zi lucrarea isprăvi.

2. Ploaia a venit și în casă a lovit,
Vântul bătea cu putere, zdruncina;
Însă loc de adăpost este casa cu Hristos:
Când asculți de El, zidești la adăpost.

R1: Ce frumos să zidești cu Hristos!
Când pe stâncă te-a chemat, tu de El ai ascultat.
Ce frumos să trăiești cu Hristos!
Pace-ți dă al Său Cuvânt și speranță pe pământ.

3. Un om încrezut, ce Cuvântu-a auzit,
Îndemnat de Hristos să zidească cu folos,
Însă el n-a ascultat, pe nisip s-a așezat;
Ploaia a venit, necaz zămislind.

R2: Ce folos să zidești fără Hristos?
Când pe Stâncă te-a chemat, tu în vale te-ai așezat.
Ce folos, viața fără de Hristos?
Întoarce-te la El, nu amâna!

B: /:Găsește drumul spre viață,
Cuvântul te-ndeamnă azi!
Sfinții se-ndreaptă prin El spre Casă,
Vino, nu amâna! :/

O: 1 2 R1 3 R2 B R1