Călător spre Cer,
Spre patria cerească,
Pe drumul vieții merg mereu,
Cu dorul de-a ajunge-n ea.
Prin văi adânci și printre stânci,
Prin încercări și suferinți,
Eu merg cu Domnul pas cu pas,
Căci El îmi este-al meu popas.

Călător spre Cer,
Sunt doar un străin pe-acest pământ,
Oricât de greu ar fi drumul meu,
Nu mă voi opri nicicând.
Chiar dacă vântul va sufla,
Și valuri mari mă vor lovi,
Cu ochii ațintiți spre Cer,
Cu Domnul meu voi birui.

Călător spre Cer,
Pe unde-a mers și Domnul meu,
El a purtat crucea grea,
Ca să-mi deschidă calea Sa.
Spre Raiul sfânt, spre veșnicie,
Unde nu-i plâns, nici întristare,
Unde vom sta în bucurie,
Cu Domnul nostru-n sărbătoare.

Călător spre Cer,
Voi fi până la sfârșit,
Chiar dacă drumul e presărat
Cu lacrimi și cu greu de dus.
Eu nu mă-ntorc din drumul meu,
Căci am o țintă, am un dor:
Să-L văd în slavă pe Isus,
Al meu iubit Mântuitor.

Când pașii mei se vor opri
Și lupta mea se va sfârși,
Când trâmbița va răsuna
Și Domnul mă va chema,
Voi părăsi acest pământ,
Cu dorul meu împlinit,
Și voi ajunge-n Paradis,
La Domnul meu cel mult iubit.

Călător spre Cer voi fi mereu,
Cu Isus drept călăuză,
Nu mă tem de drumul greu,
Nici de lume, nici de furtună.
Căci patria mea nu-i aici,
Nici bogăția trecătoare,
Ci Cerul sfânt, unde-n veci
Voi fi cu Domnul în splendoare.