De unde vii Lumină
În sufletu-mi sfârşit?
Ce haruri porţi cu Tine
Încât m-ai copleșit? !

De unde-mi dai seninul
Pe fruntea ce mi-a stat
Plecată, sub destinul
Din lumea de păcat?

*

Eşti Tu izvorul vieţii
În lumea de nevoi
Și, neluată-n seamă
Te-ai depărtat de noi?

*

De unde eşti Lumină?
Tu vii din veșnicii!
Puterea Ta divină
M-a luminat întâi!

Prin Tine am viață
Și harul să trăiesc
O nouă dimineaţă
Și-o vreme, să rodesc!

*

De Tine vreau Lumină
Să fiu încununat,
Şi-n simț şi-n duh şi-n totul
De Tine luminat!

*

Aprinde-mă din Tine,
Dă-mi albul Tău ceresc,
Să simt aprins în mine
Focul dumnezeiesc.