Inima mea e obosită,
Este aproape ceasul meu;
M-așteaptă viața infinită
În ceruri, sus, la Dumnezeu!

Unicul meu regret din vale?
Vremea când nu L-am proslăvit
Pe Cel ce prin rănile Sale
Pe crucea grea m-a mântuit!

Dar totuși, El, plin de iubire
M-a ridicat și m-a iertat
Iar după sfânta înnoire
Mi-a dat din rai veșmânt curat!

Aici mi-e inima legată
Doar de cei dragi din casa mea
Pe care-n slava minunată
Cu drag îi voi îmbrățișa!

Văd cum coboară seara-n zare,
Ziua e-aproape de sfârșit;
Dincol' de-acest apus de soare
Întrezăresc un răsărit

Fără sfârșit, al unui soare
Ce cu cruzime fu străpuns
În mâini, în coastă și-n picioare:
Acesta e Domnul Isus!

Inima mea e obosită,
Sufletul însă vrea în cer,
În patria mea strălucită,
Plină de sfinte mângâieri!

Curând va fi noapte în lume
Dar eu voi fi în cer sosit
Iar Domnul Vieții îmi va spune:
-Copil iubit, bine-ai venit!