Pe marea vieții.

Pe o mare învolburată
Barca mi se prăbușea
Ape negre și murdare
În străfunduri mă trăgea

Vântul rece cu putere
Carnea tare-mi biciuia
Zdrențele din viața mea
În față mi le arunca

Erau zile fără viată
Jumătate-ntunecate
Răni de coajă acoperite
Și noiane de păcate

Le vedeam ca pe-o nălucă
Și gemând de-a mea durere
Am lăsat ca vântul, valul
Să lovească cu putere

Când credeam că-i gata lupta
Și-am să cad mai jos, mai jos
Aud cum mă strigă-n noapte
Un glas dulce și duios

Nu acuma, nu-i răgaz
Mai ridică-te și luptă
Fiincă Mi-am pus Duhul Meu
Care vine și te-ajută

Doamne am strigat și eu
De ești Tu, să-mi poruncești
Să cobor din barca spartă
Să vin ca să-mă-ntărești

Vino, Eu sunt Cel ce zice
Calcă apa tulburată
Pentru tine am pregătit
O viață minunată

Atunci cu lacrimi amare
Cu picioarele în apă
Merg spre Domnul meu strigând
Doamne vino de mă scapă

Căci, mă apucase spaima
Și cutremurul, de frică
Însă Domnul întinde mâna
Și din ape mă ridică

Răni și zbucium nu mai sunt
Toate, toate le-a legat
Sub sângele din Golgota
Și-n ape le-a aruncat

A pus în loc o bobiță
Din a Lui scumpă lumină
Și-a făcut din viața mea
O minunată grădină

De-atunci stau mereu la dreapta
Domnului biruitor
Fiindcă m-a făcut pe veci
Scump, al Lui moștenitor
Amin!