O, de-aș găsi cuvinte potrivite,
De laudă și mărire, Domnul meu –
De-aș găsi expresii iscusite,
Melodii și-armonii deosebite...
Te-aș lăuda prin ele, tot mereu!

O, de-aș avea eu limbi o mie,
În mii de limbi și dialecte să grăiesc,
Prin toate Doamne, Ti-aș vorbi doar Ție,
Ție, Împărat din veșnicie –
Ca iubirea Ta... s-o am, s-o dobândesc!

O, de-aș avea o inimă curată,
În care să-Ți găsești Tu, adăpost,
Aș fi, ca o floare-nmiresmată,
Și nu Te-aș mai lăsa Isuse niciodată,
În sferele cerești... să Te întorci! ...
***
Dar iată, sunt doar o mână de țărână,
Care se zbate-adeseori! ...
Se zbate între dor și-realitate,
Între vise, legături și libertate,
Scăldându-se-n dureri... de atâtea ori!

Nu sunt decât un om pribeag în lume,
Dar cândva Te-am întâlnit! ...
Și-aceea zi... și acele clipe,
Privirea Ta și Cuvintele-Ți Preasfinte,
Mi-au îndreptat privirea, către... infinit!

Tu ai venit, ai coborât din Ceruri,
Și chemarea Ta, am acceptat...
Dar au bătut atâtea furtuni-vânturi...
M-au frământat mult prea-multe gânduri...
Și din a Ta Prezență, adesea... am plecat!

Am plecat de-atâtea ori Isuse,
Și-n alte direcții, Doamne, m-am uitat! ...
Atrasă mult, de strălucirea lumii,
Sub greșeli și neputințe ale humii,
De altarul sfânt... m-am îndepărtat!
***
Dar Tu-ai rămas Același Bun Prieten,
Același Rege, Minunat! ...
N-ai privit, la... a-mea-nevrednicie!
Tu, – Iubirea cea din veșnicie –
La viața-mi zdrențuită, din nou, Te-ai aplecat!

– „Omul e doar om! ... Durere-ți va aduce!”
De atâtea ori, Tu m-ai învățat! ...
– „În Mine să îți pui încrederea, nădejdea,
La altarul Meu, să îți plângi durerea...
Și păzește comoara, ce Ți-am încredințat!”

Mi-ai spus că mă aștepți în odăiță,
La un sfânt și nevăzut altar...
Căci Te cobori când Te chem în rugă,
Iar vrăjmașul va fi pus pe fugă...
Și mă inunzi cu dulcele Tău har!

O Isuse, Împărat din slavă!
Iubirea Ta, e-o-iubire... ca de jar!
Eu sunt om, cu inima adesea rătăcită,
Dar privirea, către Patria dorită! ...
Ajută-mă... să n-alerg în zadar!

Ajută-mă Isuse, scump Isuse,
Să mă-apropii iar de Tine, pas cu pas...
Să-mi fie din nou, zilele senine,
Lumina Ta să-intre-adânc în mine,
Pe Tine să Te am, oriunde, -n orice ceas!

Să simt Isus, ce inima Ta simte,
Să înțeleg oricând Cuvântul Tău,
Să fiu și eu „fecioară înțeleaptă”
Cu privirea către ceruri îndreptată,
Ce Mirele-și așteaptă, tot mereu!

Să fiu Isuse scump, o coardă vie...
Imn de slavă să Îți cânt mereu! ...
O crește Tu, Iubirea Ta în mine,
Să pot intra, Doamne Scump, cu Tine,
Odată... în a Ta Împărăție...

Să fim nedespărțiți pentru vecie,
Tu – Împărat, cu mare măreție –
Și-un suflet viu, salvat doar de Tine!
Tu – Iubirea cea din veșnicie,
Și-un suflet rătăcit, mântuit de Tine:
Tu Doamne Isuse... –Tu... și eu. –