Da, bun este Domnul cu cel cu inima curată,
Cu cel ce se silește să trăiască fără pată.
Totuși era să mi se clatine-n zori piciorul
Deși lângă mine curgea limpede izvorul.

Și era cât pe ce să-mi alunece pașii,
Să nu aibă o pildă mai bună urmașii,
Fiindcă mă uitam cu jind la cei nesocotiți
Și mi se părea că văd fericire la cei nelegiuiți.

Într-adevăr nimic nu-i tulbură până la moarte,
Dar de mântuire nicidecum n-au parte,
Și trupul le este încărcat cu grăsime,
Deși este evident că sunt plini de iuțime.

N-au parte de multe suferințe omenești,
Dar nici n-au gustat din bucuriile cerești.
Nu sunt loviți ca toți ceilalți oameni,
De aceea cu mândrie-i privesc pe semeni.

Se învelesc cu o haină de asuprire
Și li se bulbucă ochii-n cap de grăsime.
Au mai mult decât în inimă își doresc,
Râd și cu răutate, și aroganță vorbesc.

Își înalță glasul, limba le cutreieră pământul,
Se înalță de mândrie cum înalță valul vântul.
Lumea la ei aleargă și-i aplaudă deplin,
Nu se tem de Cel de Sus, de Cel Divin.

Ne-ncetat ei își măresc cu silă bogăția.
Oare degeaba mi-am păstrat eu nevinovăția?
De ce oare în fiecare zi sunt mereu lovit?
De ce oare-n fiecare dimineață sunt pedepsit?

Dacă aș vorbi ca ei n-aș mai fi credincios.
Și m-am gândit ce-aș putea face cu folos,
Dar zadarnică mi-a fost toată truda
Problema tot mai mult mă obseda.

Până am intrat în Locașul lui Dumnezeu,
Luând seama la soarta de la urmă a celui rău,
Am văzut că-i pus în loc de prăpăd alunecos
Și-i pierdut pe veci printr-un sfârșit rușinos.

Ca un vis tulburător la deșteptare,
Așa sunt lepădați cei răi la urmă, fiecare.
Când eram străpuns, cu inima îngrijorată,
Eram doar un om prost și fără judecată.

Fiindcă eu sunt întotdeauna cu Tine,
Tot ce faci pentru mine, lucrează spre bine.
Tu m-ai apucat la început de mâna dreaptă
Și mi-ai pregătit în ceruri sus o răsplată.

Tu mă vei călăuzi întruna cu sfatul Tău
Și-apoi mă vei primi în slavă la Dumnezeu.
Nu am pe nimeni în cer afară de Tine
Că Tu m-ai găsit și Te-ai îndurat de mine.

Carnea și inima pot să se prăpădească,
Dar duhul meu în slavă o să te slujească.
Cei ce se depărtează de Tine pier neputincioși
Că Tu îi nimicești pe toți cei necredincioși.

Cât despre mine fericirea mea e Dumnezeu
Și vreau să îl slujesc chiar dacă-mi va fi greu.
La Domnul Dumnezeu am un loc de adăpost
Și nu vreau să mai frământ gânduri fără rost.
Amin.
(Miercuri, 23 septembrie 2020)