Mi-ai promis cândva slujire și o iubire pură până la moarte,
Deși eu nu ți-am spus că vei avea doar bucurii, iubire și dreptate.
Tu ai știut că calea mea cea bună e plină de încercări și suferință,
Dar tu ai promis că ești gata să mergi cu Isus spre lumină prin credință!

Deși nu e ușoară calea și lacrimile curg ades pe-al tău obraz,
Și ți se pare uneori că sunt departe și singur te-am lăsat eu în necaz,
Dar cum pot oare să-ți arăt și să te fac să-mi simți prezența-mi sfântă,
Căci prea ades ești prins în neputință și a ta durere cu cruzime te frământă!

Și-atunci, în umbra aspră a încercării, nu poți vedea la fel de deslușit
Cât de aproape sunt eu lângă tine și că atât de mult tu ești iubit!
Te înconjor pe dinapoi și dinainte, și oftul tău nu-mi e străin, nici încercarea,
Te strâng cu duioșie lângă mine, căci eu ți-am pregătit și alinarea!

Eu nu te judec, nu te pedepsesc, nu te încerc să fii zdrobit prin suferință,
Eu vasul tău mereu ți-l întăresc, să poți purta în el prin Isus biruința!
Când norii negri cerul întreg l-au întunecat și nu zărești o rază de speranță,
Adu-ți mereu aminte, copilul meu iubit, tu ești purtat pe brațe, tu ești în siguranță!

Nu mai privi cu ochii îngroziți spre valurile negre ce doboară,
Ridică-ți ochii înspre cerul meu și lasă frica nopții în urma ta să moară!
Adu-ți aminte de iubirea mea, ce te-a iubit cu foc până la jertfire,
Și las-o să-ți inunde inima, căci doar cu ea poți trece prin zdrobire!

Tu mi-ai promis cândva slujire și o iubire pură până la moarte,
Și astăzi vreau să-ți amintesc, copile, că într-o zi ți-oi face eu dreptate!
Tu ai știut că calea mea cea bună e plină de încercări și suferință,
Și îți mai amintesc din nou cu dor că zi de zi tu mergi spre biruință! Amin!