Când suferința și durerea cea cumplită apasă pieptul tău de lut și muritor,
Adu-ți aminte, copilaș iubit, tu ești păzit pe veci de un Creator.
Și nu de un orișicare altul, ce te-a creat din lut și din suflare,
Ci Cel ce te-a iubit până la jertfire și a murit să-ți dea a Lui iertare!

Acel ce te păzește cu iubire și-n palma Lui pe veci El te-a săpat,
Isus, iubitul Miel și Rege, din patima amară, ce te-a răscumpărat!
El lângă tine este neîncetat și nu te părăsește nici o clipă,
Deși ades îți pare că-i departe și rugăciunea I-o arunci în pripă!

A Lui prezență-i lângă tine în toate, căci El e credincios, e drept, curat,
Și-l izbăvește pe acel căzut și dă iertare sfântă acelui vinovat.
Încrede-te în Domnul pe vecie, căci doar la El poți să găsești odihna,
Chiar de-n jur furtuna pare mare, la glasul Lui și urletul ia tihnă!

Spune-I doar Lui ce te apasă în suflet și încredințează-I Lui a ta suflare,
Și El va pune în tine pacea Lui și-o liniște ce dă eliberare!
Alege să mergi astăzi prin credință, alege să te-ncrezi în El deplin,
Și tot ce semeni azi cu lacrimi vei secera cu cântec și bucurii. Amin!