Deuteronom 32

Ascultă, cer al slavei, cuvântul ce-l rostesc,
Şi tu, pământ, primeşte cântarea mea deplină;
Eu Numele Cel Veşnic din inimă-L vestesc,
Căci drept e tot ce face şi-n El e doar lumină.

Ca ploaia peste holde să cadă-al Lui cuvânt,
Ca roua dimineţii pe firul slab de iarbă;
Să prindă rădăcină în inimi pe pământ,
Şi setea cea ascunsă din suflete s-o soarbă.

El este Stânca tare, în veci de neclintit,
În cumpăna dreptăţii nu este strâmbătate;
Cuvântul Lui rămâne întreg şi împlinit,
Iar mâna Lui păstrează cărările curate.

Ne-a întâlnit în locuri cu vânt dogoritor,
Când urma ni se pierde sub pulberea pustiei;
Şi ne-a vegheat de-aproape, Părinte păzitor,
Purtându-ne prin noapte spre zorii bucuriei.

Cum vulturul îşi scoate din cuib puii spre zbor,
Şi aripa şi-o-ntinde sub cel ce se coboară,
Aşa ne-a dus prin vale al nostru Creator,
Să nu ne frângă stânca, nici viforul să doară.

Ne-a dat din piatră apă şi grâul din ţărâni,
Ne-a pus belşug pe masă şi pace peste casă;
Dar noi, sătui de daruri, ne-am socotit stăpâni,
Şi-am părăsit Izvorul pentru-o fântână seacă.

Am dat argint pe umbre şi aur pe păreri,
Am ridicat altare spre dumnezei de-o clipă;
Schimbat-am adevărul pe basmele de ieri,
Uitând că numai Domnul ne ţine sub aripă.

Atunci s-a stins lumina pe drumurile reci,
Şi rodul din câmpie s-a risipit în vânturi;
Căci cine lasă Stânca pentru izvoare seci
Va căuta zadarnic odihnă printre lucruri.

Dar mila Lui nu moare când omul s-a pierdut,
Nici legământul slavei nu cade în uitare;
El caută odrasla ce drumul şi-a vândut
Şi-i lasă iar deschisă cărarea spre iertare.

„Vedeţi că Eu sunt Domnul, Stăpân și Suveran,
Sunt Cel ce face rana și o tămăduiește;
Din mâna Mea pe nimeni, nu smulge vreun dușman,
Iar cel ce-Mi cere viaţa, din Mine o primește.”

Când sabia dreptăţii va trece peste rău,
El nu-Şi va da uitării poporul, moștenirea;
Căci judecata-I dreaptă se naşte-n sânul Său,
Dar peste cel ce plânge Îşi varsă iar iubirea.

De-aceea, cer şi mare, cântaţi-I ne-ncetat,
Şi munţilor, răspundeţi cu vuiet de izvoare;
Căci Stânca mântuirii rămâne neschimbat,
Iar mila Lui se-ntinde din zare până-n zare.

Dany Căpătan