După ce am văzut cele două grupuri de fecioare... lumina nu s-a risipit dintr-o dată, ci parcă s-a adâncit. Nu mai era doar ceea ce vedeam ci ceea ce începea să se așeze înăuntru. Și atunci am auzit Glasul Blând... dar foarte serios. Nu ca o avertizare care sperie ci ca un Adevăr care nu mai poate fi ocolit.

   -Acum ascultă-Mă cu atenție și spune tuturor ceea ce ai văzut! În ziua Nunții Mele nu vor intra cei ce au studiat cel mai mult nici cei ce au vorbit cel mai frumos despre Mine. VOR INTRA DOAR CEI CARE AU ȚINUT CANDELA APRINSĂ PÂNĂ LA CAPĂT!

... Când am auzit -PÂNĂ LA CAPĂT- am simțit că tot ce văzusem până atunci se adună într-un singur punct. NU ÎNCEPUTUL CONTA! CONTA SFÂRȘITUL!

   NU CÂT DE FRUMOS AI ARS PENTRU O VREME CI DACĂ AI RĂMAS APRINS!

   NU CÂT AI ȘTIUT CI DACĂ AI TRĂIT!

   NU CÂT AI VORBIT CI DACĂ AI RĂMAS!

   Și Glasul a continuat:

   Mulți vor fi suprinși în ziua aceea. Vor vedea că cei pe care îi considera slabi și simpli intră cu Mine, iar cei pe care îi considerau mari și cunoscători vor rămâne afară.

   Și în clipa aceea am văzut parcă o răsturnare... cei neînsemnați... cei tăcuți... cei care nu au fost văzuți... cei care nu au impresionat... intrau.

   Nu pentru că au știut mult ci pentru că au rămas. Pentru că au iubit. Pentru că au crezut atunci când nu vedeau. Pentru că au păstrat pacea când era tulburare. Pentru că au trăit din har și au ținut speranța sus când era noapte. Și cei mari care păreau tari, cei care știau, cei care explicau, rămâneau...

   Nu pentru că nu au avut nimic ci pentru că nu au avut ceea ce trebuia. Și Glasul a continuat:

   Pentru că Eu nu privesc la cât de mult știi ci la cât de mult Mă iubești și la cât de mult trăiești pentru Mine.

   Aceste cuvinte au coborât adânc nu la minte ci la inimă... Pentru că acolo nu mai exista comparație, nu mai există aparență, nu mai exista ascundere. Acolo, se vede!

   Apoi a spus:

   Păstrează mereu aceste cinci fecioare în inima ta. Dacă le vei avea, Eu te voi recunoaște când voi veni.

... apoi Glasul S-a retras... și m-am trezit dar nu ca dintr-un vis ci ca dintr-o cercetare...

   Cu o greutate în inimă... și cu o Lumină care nu mai era înaintea ochilor ci înăuntru.

   De atunci, nu mai pot privi candela la fel. Nu mai pot privi așteptarea la fel. Nu mai pot privi viața la fel. Pentru că nu este vorba doar de a fi acolo ci de a rămâne aprins până când El vine.

... aceasta-i nu doar o învățătură, nu-i doar o pildă ci ESTE O OGLINDĂ! Nu pusă înaintea altora, ci înaintea noastră!