Vechiul Testament pune accent pe prăpastia dintre Dumnezeu și om. Dumnezeu este asemenea unui foc mistuitor, sfânt și atotputernic. Cel mai mic contact direct al iudeilor cu Dumnezeu îi punea în pericol. Regulile de închinare din Levitic erau foarte stricte: miei fără cusur la Cortul Întâlnirii (pentru jertfe), interdicția de a atinge chivotul sau de a privi în interiorul lui (sub incidența pedepsei cu moartea). Nimeni nu avea voie să intre în Sfânta Sfintelor, cu excepția Marelui Preot - o singură zi pe an. Când intra în locul sacru, Marele Preot era legat cu o frânghie de gleznă și avea atârnat un clopoțel, ca să fie tras afară în cazul în care Dumnezeu îl omora (din cauza stării lui spirituale nepotrivite și a păcatelor nemărturisite). În acel mediu, ritualul curățirii și celelalte cerințe ale legii mozaice erau foarte complicat de respectat. Numele lui Dumnezeu nu era pronunțat niciodată, fiind considerat sacru. Evreii erau conștienți că închinarea cere sacrificiu. Însă Dumnezeu le-a interzis sacrificiile umane. Prin urmare, cu ocazia diverselor sărbători, Ierusalimul era plin de urletele a sute de mii de animale care urmau să fie sacrificate. Gălăgia și mirosul animalelor sacrificate le aduceau mereu aminte evreilor de păcatele lor și de marea prăpastie dintre ei și Dumnezeu. Într-adevăr, evreii asociau închinarea cu frica. Unele legi erau atât de stricte încât induceau sentimentul de frică. Dacă s-ar fi apropiat de chivotul lui Dumnezeu într-un mod nepermis ar fi murit instant. Tot astfel, dacă pătrundeau în Sfânta Sfintelor, nu mai ieșeau vii de acolo. La fel cum lui Dumnezeu îi era cu neputință să trăiască printre păcătoși, evreilor le era aproape imposibil să trăiască cu Dumnezeul ce Sfânt în mijlocul lor. Iată ce fel de relație personală cu Dumnezeu aveau israeliții: „Iată că murim, pierim, pierim cu toții! Oricine se apropie de cortul Domnului moare!”, „Să nu mai aud glasul Domnului Dumnezeului Meu și să nu mai văd acest foc mare, ca să nu mor!” Nu în ultimul rând, multe interacțiuni dintre credincioșii Vechiului Testament și Dumnezeu sunt experiențe absolut înfricoșătoare: rugul aprins al lui Moise, lupta lui Iacov cu „îngerul lui Dumnezeu”, focul lui Ilie de pe muntele Carmel, viziunile lui Daniel și cărbunii încinși ai lui Isaia.

          După patru sute de ani de tăcere, Dumnezeu și-a făcut apariția în lume printr-un copilaș, într-o localitate neînsemnată din Iudeea. Prin Isus Hristos, Dumnezeu a găsit o modalitate de relaționare cu oamenii care să nu implice frica. Spre deosebire de iudeii care respectau legea mozaică, primii creștini (care erau evrei autentici) se întâlneau în case particulare, cântau imnuri și I se adresau lui Dumnezeu cu apelativul „Ava” (i. e. tăticule, tati). Ei nu mai sacrificau animale. Moartea nu mai făcea parte din ritualul închinării, cu excepția Cinei Domnului, când meditau la jertfa lui Isus Hristos. Mântuitorul ne-a schimbat modul în care Îl înțelegem pe Dumnezeu. Isus ne-a spus că lui Dumnezeu îi pasă de iarba de pe câmp și că știe inclusiv câte fire avem în cap. Astfel, Isus Hristos ni L-a adus pe Dumnezeu mai aproape de sufletele noastre. Dacă evreii nu îndrăzneau să pronunțe Numele lui Dumnezeu, Mântuitorul a introdus un cuvânt de o intimitate surprinzătoare: „Ava”. Acest termen exprimă afecțiunea în familie, fiind apropiat de un diminutiv de genul „tati”. Înainte de Isus Hristos, nimeni nu ar fi avut curajul să coreleze un astfel de cuvânt cu Iahve - Dumnezeul Suveran al universului. Între creștini însă, acest termen s-a folosit frecvent, chiar în adunările unde se vorbea limba greacă. De-a lungul secolelor, noi am preluat acest termen de la Isus Hristos pentru a exprima intimitatea în care ne aflăm cu Dumnezeu Tatăl. Când Mântuitorul atârna pe cruce, perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos. Aceasta servea ca perete despărțitor pentru Sfânta Sfintelor, locul în care era prezent Dumnezeu. Ruperea perdelei este un simbol al noului tip de intimitate dintre creștini și Dumnezeu. Niciun Mare Preot nu mai trebuia să tremure când intra în acel loc sacru. De fapt, în baza jertfei lui Isus Hristos, noi avem intrare liberă în prezența lui Dumnezeu (El este Singurul Mijlocitor între oameni și Dumnezeu).