Pe un plai de dor
Era un Păstor
Ce turma-Și păzea
Cu iubirea Sa...
Și în zori de zi
Și în nopți târzii
Acest bun Păstor
Le veghea cu dor,
Le ducea în munți
Prin codri cărunti
Cu izvoare reci
Pe line poreci
La pășune grasă
Cu iarba gustoasă
Și cu cer senin
De lumină plin...
Dar iată-ntr-o zi
Din turmă lipsi
O oiță dalbă
Ce-a plecat în grabă
Pe cărări străine
De pericol pline
Dar blândul Păstor
A plecat de zor
Oaia să ajungă
Să o-ntoarcă-n turmă
Și-a urcat pe stânci
Prin râpe adânci
Oița strigând
În suflet plângând
Și-ntr-un loc cu spini
Printre mărăcini
Oaia suspina
Păstorul-L striga
Plină de regret
Cu teamă în piept
Iar Păstorul bun
S-a oprit din drum
Și plin de-ndurare
Cu iubirea-I mare
S-a plecat duios
A luat-o de jos
Și-a plecat pe urmă
S-o ducă la turmă!

O, ce bun Păstor
Domn al tuturor
E Isus Cristos
Pentru păcătos
El pe cel căzut
Și pe cel pierdut
Pe brațe îl ia
Salvare să-i dea
Și drumu-i arată
Către calea dreaptă,
Către cerul sfânt
După-al Său Cuvânt!

Vulcan-10-10-2026
Mary