Solomon s-a urcat pe tronul lui Israel din tinerețe și a devenit, în scurt timp, cel mai bogat și mai înțelept om de pe pământ. În zilele lui, în Ierusalim, argintul era tot atât de obișnuit precum pietrele. Conducătorii altor țări veneau de departe ca să vadă înțelepciunea lui Solomon dar și mărețul oraș pe care l-a construit. Împăratul primea în dar tone de aur curat. Acesta avea și talent artistic, fiind autorul a mii de cântări și proverbe. Templul pe care l-a construit în cinstea lui Dumnezeu a fost una dintre minunile lumii antice. Apogeul domniei lui Solomon a fost momentul în care acesta I-a închinat templul lui Dumnezeu.

          Având la picioarele sale toată lumea, Solomon ar fi trebuit să-L urmeze cu credincioșie pe Dumnezeu. Cu toate acestea, până la finalul domniei sale, împăratul a risipit aproape tot ce i-a dat Dumnezeu. A ajuns unul dintre cei mai desfrânați împărați din istorie, având șapte sute de neveste și trei sute de concubine. Și-a încălcat aproape toate principiile morale expuse în proverbele pe care le-a scris. În plus, pentru a le face pe plac soțiilor aduse din alte națiuni, Solomon a introdus închinarea la idoli în orașul lui Dumnezeu. În fața acestor realități, Dumnezeu s-a îndepărtat din nou de poporul Său. După moartea lui Solomon, Israelul s-a scindat în două regate și a intrat pe o pantă descendentă a istoriei (care s-a încheiat cu robia asiriană și cu cea babiloniană).

          Solomon a primit tot ceea ce și-a dorit: faimă, bogăție, prosperitate economică, putere politică, înțelepciune și multe femei. Treptat însă, împăratul a devenit tot mai puțin dependent de Dumnezeu și tot mai dependent de lucrurile din jurul său. Cu cât avea mai multe binecuvântări lumești, cu atât mai puțin se gândea Solomon la Dumnezeu, Cel de la care primise toate lucrurile. Tragedia lui Solomon este asemănătoare cu cea a multor oameni care ajung la o anumită prosperitate, dar uită de unde au plecat și consideră că li se cuvin toate aceste avantaje. Într-adevăr, independența de acest gen ne poate îndepărta de Dumnezeu. Uneori, este mai bine să nu primim tot ce dorim, decât să risipim toate lucrurile în plăcerile noastre păcătoase (Iacov 4:3).