În lumea asta zbuciumată,
De păcat încercuită,
Omul uită de Dumnezeu,
De iubirea Lui cea sfântă.

Alergăm după avere,
După faimă și plăcere,
Dar uităm că într-o zi
Toate acestea vor pieri.

Cine oare-a pus în soare
Raza caldă de lumină?
Cine-a pus în orice floare
Frumusețea ei divină?

Cine-a pus în om suflare,
Cine-i ține inima?
Cine-a pus în orice mare
Hotarul și puterea sa?

Nu e totul întâmplare,
Nu e totul fără rost,
Când privești această lume,
Vezi că Dumnezeu a fost.

El ne-a dat această viață,
Ne-a dat cerul înstelat,
Ne-a dat pâinea de pe masă
Și iubirea ne-ncetat.

Dar păcatul ne desparte,
Ne îndepărtează greu,
Și uităm că după moarte
Vom răspunde lui Dumnezeu.

Oprește-te din alergare,
Lasă lumea pentru-un ceas,
Pleacă-ți fruntea în tăcere
Și ascultă-al Său glas.

Nu mai spune: „Nu există”,
Nu mai spune: „E târziu”,
Cât mai ai suflare-n piept,
Pentru tine harul e viu.

Hristos pentru tine-a murit,
Pe cruce S-a răstignit,
Și prin sângele vărsat
Tu poți fi azi curățat.

Dacă ai căzut vreodată,
Ridică-te și nu sta,
Dumnezeu te cheamă astăzi:
„Vino, fiule, la Mine!”

Nu te teme de trecut,
Dumnezeu te-a cunoscut,
Știe tot ce-ai săvârșit,
Dar prin har ești mântuit.

Mai este har, mai este vreme,
Mai este loc pentru iertare,
Mai este-o ușă către cer,
Mai este-o șansă de salvare.

Nu lăsa pe mâine, frate,
Ce poți face astăzi, acum,
Căci Isus te cheamă încă
Să pășești pe-al Său drum.

Iar când viața se va stinge
Și pământul va rămâne,
Cel ce-a mers cu Dumnezeu
Va avea lumină-n veșnicie.