Tu ești, Doamne

Tu ești, Doamne, acela care aduci ploaia pe pământ,
Norilor le poruncești și îi lași purtați de vânt
Ca să ude glia toată, holdele să crească înalte,
Aurii cu plete-n soare și cu spicele bogate.

Tu ești, Doamne, Cel ce ține universul în a Sa mână,
Tu pui lunile în ani, zilele în săptămână,
Tu faci pomii să rodească, soarele să dea lumină,
Luna să lucească în noapte într-o liniște deplină

Tu ești, Doamne, stânca mea și sprijinitorul vieții
Tu îmi dai puteri nespuse, ca în anii tinereții
Și mă faci ca o cerboaică să alerg pe înălțimi
Și când sunt pe fundul mării, Tu, mă scoți din adâncimi.

Tu ești, Doamne, adevărul și lumina pe cărare
Tu ești adăpost când plouă dar și-n zilele cu soare,
Tu ești pâinea și ești vinul, scumpul meu iubit Isus,
Soarele neprihănirii, Cel din patria de sus.

O, Isuse, îți mulțumesc că ești bun și minunat
Tu mi-ai întocmit rărunchii, m-ai țesut în pântec cald
Mi-ai vegheat pașii pe cale încă din copilărie
Să mă duci în a Ta casă, sus, acolo în veșnicie!

Amin!
9.10. 2026