A DOUA EXAMINARE A CELOR TREI CREȘTINI AMINTIȚI MAI ÎNAINTE (Trei martiri la Tars, cetatea lui Pavel:Tharacus, Probus și Andronicus — verbatim din actele proconsulare (290) - Resurse Creștine)
Când Maximus a ținut judecată a doua oară asupra acestor credincioși martori ai lui Isus Hristos și s-a așezat pe scaunul de judecată, a spus: „Chemați-i înăuntru pe creștinii cei fărădelege." Demetrius, căpitanul, a răspuns: „Iată-mă, domnule!" Atunci proconsulul i-a spus lui Tharacus: „Nu știi că vârsta este cinstită în multe privințe? Nu te-ai gândit, deci, dacă vei stărui totuși în hotărârea ta dintâi? Da, sfătuiește-te cu tine însuți și jertfește zeilor, pentru propășirea prinților, ca să ajungi la cinste."
Tharacus a răspuns: „Dacă prinții și ceilalți care sunt de aceeași părere cu tine ar cunoaște ce se ascunde în această cinste, ei înșiși s-ar întoarce de la orbirea vieții lor deșarte."
Tharacus pus pe eșafod a doua oară. – Proconsulul le-a spus slujbașilor săi: „Loviți-l în gură cu pietre și spuneți-i: Încetează cu nebunia ta." Tharacus a răspuns: „Dacă nu m-aș îngriji mai mult de mântuirea mea decât faceți voi, aș fi la fel de nebun ca voi."
Președintele i-a spus: „Vezi, ți-au scos dinții; ai milă de tine însuți."
Tharacus a răspuns: „Să nu-ți închipui aceasta; căci chiar dacă ai face să mi se zdrobească fiecare mădular, tot aș putea rămâne tare și neclintit în Cel care mă întărește."
Președintele a spus: „Crede-mă, e mai bine pentru tine să jertfești."
Tharacus a răspuns: „Dacă aș ști că e mai bine pentru mine, n-aș aștepta acest sfat de la tine."
Când Tharacus a încetat să mai vorbească, proconsulul le-a spus călăilor: „Loviți-l în gură și faceți-l să vorbească."
Tharacus a răspuns: „Obrajii mi-au fost zdrobiți; cum mai pot răspunde?"
Maximus a spus: „Și tu, nebunule, nu vei consimți încă să te închini și să jertfești zeilor?"
Tharacus a răspuns: „Deși mi-ai răpit glasul, astfel că nu pot striga cu voce tare, nu-mi vei vătăma totuși sufletul; dimpotrivă, în acest ceas m-ai întărit mult în credința mea."
Maximus le-a spus slujitorilor săi: „Aduceți foc! Întindeți-i mâinile și puneți foc pe ele."
Tharacus a răspuns: „Nu mă tem de focul tău vremelnic; dar ar trebui să mă tem de focul cel veșnic, dacă te-aș asculta."
Când focul înroșit a fost pus pe mâinile sale, președintele a spus: „Vezi, focul îți mistuie mâinile; renunță, deci, la nebunia ta și jertfește zeilor."
Tharacus a răspuns: „Îmi vorbești ca și cum din pricina cruzimii tale aș fi cedat deja dorinței tale; totuși, prin harul lui Dumnezeu, sunt în toate suferințele mele la fel de tare ca întotdeauna."
Proconsulul a spus: „Legați-i picioarele și spânzurați-l de călcâie și faceți un fum des sub fața lui."
Tharacus a răspuns: „Nu mă sinchisesc de focul tău și nici nu mă tem de fumul tău."
După ce a fost spânzurat, Maximus i-a spus: „Acolo vei atârna până când vei consimți să jertfești zeilor."
Tharacus a răspuns: „Tu poți jertfi, căci ești obișnuit să jertfești ființe omenești; mie însă nu îmi este îngăduit."
Maximus le-a spus slujitorilor: „Aduceți oțet amestecat cu sare și turnați-i în nări."
NOTĂ. – Aici lipsește o foaie întreagă din original, și anume despre chinurile pe care Tharacus, Probus și Andronicus le-au suferit în cadrul celei de-a doua examinări pe eșafod; totuși, cu privire la Andronicus, s-a găsit următoarea completare.
Proconsulul i-a spus (și anume lui Andronicus): „Toate aceste vorbe deșarte nu-ți pot folosi la nimic. Dar vino și jertfește zeilor, ca să nu pieri sub pedeapsă."
Andronicus a răspuns: „Este același răspuns pe care l-ai auzit și prima și a doua oară; căci nu sunt un copil care să fie mișcat sau întors prin cuvinte."
Președintele a spus: „Nu mă veți birui totuși și nici nu veți disprețui tribunalul meu."
Andronicus a răspuns: „Nu noi te biruim pe tine, ci Domnul nostru Isus Hristos ne întărește."
Președintele a spus: „Data viitoare când vom judeca pe acești oameni, să punem în practică alte metode de tortură. Între timp, puneți-l (pe Andronicus) în lanțuri și țineți-l în închisoare până mâine, fără să-l vadă nimeni."
Notă
Această relatare a fost extrasă din cartea Oglinda Martirilor, publicată în anul 1660 de Thilemann J. van Braght și aflată în domeniul public. Scopul publicării nu este susținerea învățăturilor pe care le-au urmat martirii prezentați — de cele mai multe ori necunoscute —, ci transmiterea mărturiei istorice despre pătimirile și moartea celor care au vrut să-L urmeze pe Hristos, neprețuindu-și viața. Mai multe relatări din Oglinda Martirilor se află pe https://anabaptisti.ro, iar materialele gratuite dedicate unei ucenicii autentice în Hristos, după asemănarea cu Hristos, pe https://www.cuvantcurat.ro.