Doamne, din Numele Tău răsare istoria noastră
Cum răsare chipul stelelor din bolta albastră.

Că am purtat prin vreme un nume fiecare
E ca un strop de raze dintr-un acelaşi soare,
Că dacă-n noaptea lumii lumină se făcu,
Noi am fost numai torța, lumină ai fost Tu.
Şi dacă mântuirea fu pusă la tot pasul
Noi am fost numai trâmbiţi,
Tu, Doamne, ai fost glasul.

Am fost doar prund şi maluri, spre lume datorie,
Iar Tu ai fost izvorul bogat în apă vie.
Am fost unelte numai, iar truditorul Tu
Și toată vina lumii asupra Ta căzu.

Spre orice biruinţă spre care azi privim
Săpat-adânc şi veşnic iubirea Ți-o-ntâlnim,
Şi-n orişice izbândă la care ne uităm,
Dreptatea Ta, Isuse, e tot ce azi aflăm.

Cu braţul milei Tale am fost feriţi de rău,
Pe orice faptă bună e scris cuvântul Tău.
Istoria cea sfântă oricât o cântărim
În locul nostru Doamne, pe Tine Te găsim...

Şi dacă azi, aici, avem ceva de spus,
E închinare Ţie, în veac de veac, Isus.