R1: Încep să pricep:
Nu-i lucru puțin ca azi să trăiesc!
Încep să pricep
Că este-un miracol să pot să gândesc!
Încep să pricep
Că nu am vreun merit să pot să respir!
Pricep și încep să mă mir.

1. În vremuri înguste am spus minții mele
Că prea dureroasă e viața sub stele
Și gândul mi s-a-ntunecat.
Credeam că există o singură cale
Să ies din durere, din chin și din vale:
Găsind sfârșitul așteptat!

B1: Dar, Isuse, Tu mi-ai arătat
Că la Tine e un alt răspuns de dat!

R1: Și-ncep să pricep:
Nu-i lucru puțin ca azi să trăiesc!
Încep să pricep
Că este-un miracol să pot să gândesc!
Încep să pricep
Că nu am vreun merit să pot să respir!
Pricep și încep să mă mir.

2. Acum înțeleg că în mâna Ta toate
Îmi sunt cântărite, atent măsurate!
Prin tot ce-ngădui, bine-mi faci...
În chip de durere e dalta divină
Și focul ce arde m-aduce-n lumină,
Iar Tu lucrezi și-atunci când taci.

B2: O, Isuse, nu-nțeleg prea mult,
Dar de Tine am ales oricând s-ascult!

R2: Și-ncep să pricep:
Nu-i lucru puțin ca viață să-mi dai!
Încep să pricep:
Durerea contează în drumul spre Rai.
Încep să pricep:
Pătrunzi mai adânc, în frângeri când zac.
Pricep și încep să tac.