Ultim drum!


Pe-un ultim drum
Ce duce-n ceruri sus,
Spun adevăruri
La pas, condus,
Spre Domnul Isus,
Alături, e umbra
A celui ce-am fost,
Rămân acareturi
A mea urmă,
Și ceilalți din turmă...
În vremuri din urmă
Simt de departe,
Mirosul de moarte,
Văd întuneric
În Valea Uitării,
Ascult de departe
Ecoul chemării
Chemării din moarte,
În lumina-nvierii
Din lumea tăcerii,
Și coruri cântând
Cântări neștiute,
Și nebănuite
Ca de colind,
Sunt coruri îngerești
Umplând infinitul, ,
Să tot viețuiești,
Părăsind pământul,
Șosele de aur
Translucid,
Drum nevisat,
Trecând prin vid
Ca printre maluri,
Un vânăt lichid
Tată Te strig,
Și Te-nălțăm sus
De Duhul condus,
Un nou fiu
Și pe Fiul Isus,
Când stelele frig
A mea, epifiză,
Continuu în priză
Prin care iau
Stăpâne,
Legătura cu Tine,
Vorbeam între noi
De când eram pe pământ,
În cuvinte divine
Ce nu stau în mormânt,
Fața Ta o s-o văd
Cu matul ochi
Cu care deochi,
Un rest important
De la foștii ciclopi,
El ne e
În spatele frunții,
Păzit de-o Stâncă
Ce zguduie munții,
Sunt flori, peste tot
Ș-un parfum, de lămâi
Sublim e și locul,
Unde doarme prorocul,
La a lui căpătâi,
Isaia, Amos, Ezechiel
Ori Osea,
Și toți aceea
Cu multă credință
Trecând epopeea,
Spre noua ființă
Curcubeul izvorăște,
Dintr-un unic izvor
Ce apă vie dă tuturor,
Cu Îngerii și cu Heruvimii
Ne amintim,
De floarea făinii,
Când DUMNEZEU
Ploua cu mană,
În pustia acea inumană,
Cu El Marea Roșie
O am trecut,
Cu multe mii de ani
În trecut,
Acum recent
Înviați, din morminte,
Într-un moment
Din cele mai sfinte,
La viaț-am trecut
Avva Avva Părinte! ! ! ...

Blându Ioan
27.10. 2024.