În lumea materială este “rege”
Acela care-a strâns mai mulți arginţi!
Ruşine n-are de fărădelege,
Și-mparte printre oameni suferinţi!

Așa ca fiara, lacomă de pradă
Se-aruncă să mai prindă un argint!
Ar face orişice, numai să-l vadă
Sclipind frumos în mâna-i, tremurând.

Dar, după ce a strâns avar, întruna,
Deoadată în cărare s-a oprit...
Arginţii spun, dezlănţuind furtuna:
Stăpânul să ne fie osândit.

Și ascunzişul tainic se destramă,
Năpăstuiţii vin toți, cu temei!
E ultimul tablou din marea dramă
Deschisă-n suflet de arginţii săi!

Aşa a fost, aduceţi-vă aminte,
Un ucenic al Domnului Isus!
Frumos avea şi-un nume, şi veşminte,
Da-n suflet... doar arginţii şi i-a pus.

Arginţi a numărat în preţ de sânge
Mişelul când vândut-a pe Isus!
Mântuitorul era Mielul jertfei,
Dar Iuda? ... să se spânzure s-a dus!

O, ce va fi când tot dintr-o viaţă
În ochii Dreptului Judecător
Din ascunzișuri va fi dat pe faţă
Să vezi trecutul tău îngrozitor!

Va fi şi Iuda dus la judecată,
Și fraţii lui, ascunși prin adunări.
În ceasul răsplătirii după faptă
Veni-vor toți din cele patru zări.

Arginții tăi vor fi atunci povară
Şi mărturie împotriva ta!
Striga-vor iarăși, ca odinioară:
Osânda veşnică e partea ta!

O, frate scump, în judecată dreaptă Coboară-n inimă cu stăruinţi.
De ești mâhnit, Isus Hristos te iartă,
Dar tu, să nu fii rob pentru arginți!