De când e lumea. ~Ioan 3; 16~

Dumnezeu când a făcut
Vaca, i-a dat un vițel
Și ca să o încerce-i zice
Să-l arunce către El

Vaca fără să gândească
Fără frică și răcoare
Îl aruncă înspre cer,
Și el cade în picioare

Și câinele a fost supus
La aceeași încercare
Și el își aruncă puiul
Care, cade în picioare

Orice animal din lume
Care Domnul l-a creat
L-a supus la voia Sa
Și pe toate le-a încercat

Mai apoi făcuse omul
Și l-a-ncercat și pe el
Poruncind să-și ia odrasla
S-o arunce către cer

Atunci plin de necredință
Și-a strâns odrasla la sân
Blestemand pe Dumnezeu
Întocmai ca un păgân

De atunci își poartă brațe
Fiul, ca pe un olog
Neștiind că i-a fost dat
Numai ca și un zălog

Dacă s-ar fi încrezut
În Preabunul Dumnezeu
Omul n-ar mai fi căzut
În osândă celui rău

Dacă ar fi ascultat
Să nu muște Eva mărul
Nici n-ar mai fi trebuit
Că să moară Adevărul

Lumea n-ar fi fost zdrobită
Sub osândă și păcat
Ar fi fost o bucurie
În Edenul cel curat

Dar acuma nu mai este
Loc de plâns și bocet stins
Căci avem o Împaratie
De vestit și de cuprins

Căci atât de mult a fost
Lumea, de Domnul iubită
Că a dat pe Fiul Său
Ca să fie mântuită

Cine crede în El nu piere
Și din moarte va fii scos
De Fiul lui Dumnezeu
Mesia, Isus Hristos. Amin!