Eu cred în vindecările divine!

                                         Matei 14:34-36

            „După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului.

          Oamenii din locul acela, care cunoșteau pe Isus, au trimes să dea de știre în toate împrejurimile, și au adus la El pe toți bolnavii.

            Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți s-au atins, s-au vindecat.”

           După ce a umblat pe ape și l-a chemat pe ucenicul Petru să vină la El, călcând pe valurile mării Galileei, Domnul Isus a urcat în corabie și furtuna s-a potolit la porunca Sa.

            Îndată corabia a ajuns la mal în Ghenezaret, o zonă fertilă și foarte populată de pe țărmul nord-vestic al mării Galileea.

            Vestea prezenței Sale s-a răspândit în toate împrejurimile. Oamenii s-au grăbit și au organizat aducerea tuturor bolnavilor la El, pentru că auziseră că poate să vindece orice suferință.

            Bolnavii nu cereau lucruri mari, nici predici, ci se rugau de El doar să le dea voie „să se atingă de poala hainei Lui”.

            Credința lor a dat roade: toți cei care s-au atins de El „s-au tămăduit pe deplin”.

            Versetul 36: „Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți s-au atins, s-au vindecat.”

            Faptul acesta arată puterea dumnezeiască a Mântuitorului și disponibilitatea Sa totală de a tămădui suferința celui ce crede, oriunde El este prezent. Eu cred din toată inima că Domnul vindecă și astăzi la fel. Crezi și tu, prieten drag?

            În viață sunt momente în care apar probleme neașteptate, încercări, vești care ne tulbură sau poveri prea grele de purtat. Sunt zile în care vine o suferință, o boală și nu te poți ridica din pat Dumnezeu nu promite că astfel de momente nu vor fi, că necazul nu va exista sau că boala te va ocoli, dimpotrivă, ne spune tuturor că „în lume vom avea necazuri”, dar promite ceva mult mai important. În Cartea proorocului Naum 1:7 El ne spune să avem credință pentru că: „Domnul este bun, este un loc de scăpare în ziua necazului; și cunoaște pe cei ce se încred în El.”

           Nu doar că ne oferă ajutor în clipele grele și ne poartă poverile în fiecare zi, ci Domnul Însuși devine adăpostul și scutul nostru. El vindecă boli și astăzi; la cuvântul Său, duhurile de boală cad în leșin și nu se mai ridică.

            La adăpostul aripilor Sale este locul în care sufletul își află liniștea și în care inima găsește siguranța deplină.

Apoi vine o afirmație care încălzește sufletul: Domnul Dumnezeu „Cunoaște pe cei ce se încred în El.” Dumnezeu nu te vede ca pe un ins oarecare, sau ca pe „unul” într-o mulțime. El te cunoaște pe nume, îți cunoaște luptele și frământările de zi cu zi. Îți știe lacrimile de pe obraz, chiar și pe cele din inimă, și le adună în burduful Său.

            Poate chiar astăzi treci printr-o stare grea pe care cei de lângă tine nu o pot înțelege. Nu te izola în durerea ta. Aleargă la Dumnezeu.

            Să știi, prieten drag, că atunci când lumea pare nesigură, când toate se clatină în jurul tău, El rămâne locul tău de mângâiere și de scăpare.

            Învață să umbli în viața de toate zilele cu Dumnezeu, așa cum a umblat Enoh timp de trei sute de ani, așa cum a umblat Moise și atâția oameni care s-au încrezut în El! Nu Îl vezi, și de cele mai multe ori nu Îi simți prezența dar, prin credință, să știi că El este cu tine. Matei 28:20: „…Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.”

            Ține cont de faptul că atunci când ai obosit și te-ai resemnat înseamnă că nu mai ții pasul cu Dumnezeu. Tu rămâi în urmă și nu mai ai părtășie cu Domnul, pentru că starea ta te-a îndepărtat de El.

            În cartea profetului Isaia 40:31 Domnul îți spune: „…cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă și nu ostenesc.”

            Dumnezeu este Cel care vindecă dureri, alină suferințe, mângâie și dă putere celor ce se încred în El.

            Nu te trimite la farmacie să-ți cheltui banii pe medicamente, ci El însuși te vindecă de orice boală. Eram internat de urgență în spitalul Floreasca din București. Toate analizele arătau gravitatea suferinței, aveam febră care scădea numai cât timp acționau medicamentele. Într-o zi de marți nu mi-au mai administrat antibioticul, pentru că nu-l mai aveau în farmacie. Doctorița mi-a spus să nu-l cumpăr din altă parte, pentru că vrea să facă o experiență.

M-am mirat și i-am zis: Doamna Doctor chiar pe mine faceți experiențe? Pe urmă, însă, am înțeles că aceasta era voia lui Dumnezeu.

            Îmi era frig și tremuram, pentru că aveam febră. M-am așezat în pat și am făcut o rugăciune scurtă: Doamne, în spital nu mai au medicamente pentru mine. Am să iau din farmacia Ta. Și am început să citesc Biblia pe care o aveam cu mine. Nu știu câte pagini am citit, câte versete, doar îmi aduc aminte că acolo sub pătură am simțit o căldură în tot trupul meu. Tremurul febril m-a lăsat. Domnul Isus m-a vindecat și a treia zi, după alte investigații în care medicul nu a găsit cauza, m-a externat, sănătos.

            Am și alte experiențe în care Domnul m-a vindecat. Mi-a vindecat inima după ani de suferință, fără nici un medicament. Mi-a vindecat, fără medicamente, durerea de ochi, după treizeci și trei de ani, pentru care medicii nu au găsit nici un remediu, . Mi-a vindecat ficatul, fără medicamente.

           Eu cred în vindecările divine, chiar dacă unii dintre dragii mei au plecat „acasă” răpuși de boală, pentru că, uneori, așa lucrează Dumnezeu. Domnul știe ce este mai bine și mai bun pentru cei ce se încred în El.

            Mama mea s-a îmbolnăvit de cancer la vârsta de 98 de ani. O nepoată, doctoriță i-a mai „dat” trei zile de trăit. În urmă am strigat către Dumnezeu în rugăciune și în timp ce ne rugam, îmi curgeau lacrimile de mila ei. Uitasem să-mi iau sticluța cu untdelemn la mine și i-am făcut „ungerea” cu lacrimile de pe obrazul meu. Domnul a vindecat-o, a început să mănânce și a mai trăit doi ani, până a trecut de o sută. Apoi, pentru că a fost credincioasă, a plecat acasă la Domnul, nu de boală, ci de bătrânețe. Domnul vindecă și astăzi!