M-am săturat de fețe mândre
Ce vin prin temple mii și mii,
Cu buze reci și haine scumpe,
Uitând ce-nseamnă a iubi.

Fățărnicia pare bună
Când vrei în lume să sclipești,
Dar roada coaptă în furtună
Arată, frate, cine ești.

În față-ți dau o îmbrățișare
Și spun că totul va fi bine,
Dar când în jur e noapte mare,
Aruncă cu noroi în tine.

Deschideți Biblia adesea
Și știți versete pe de rost,
Dar dragostea vă e aleasă
Doar din mândrie, fără rost.

Ce rost are cititul, frate,
Când dragoste deloc nu ai?
Vedeți la alții doar păcate,
Crezând că meritați în Rai.

Ce mare este rătăcirea
Să știi Cuvântul ne-mplinit,
Când viața noastră și pornirea
N-au chipul Celui Răstignit!

Trăiește-n dragostea curată
A Domnului Isus Hristos,
Să ai o inimă spălată
Pentru un cer mai luminos!