Și dacă astăzi ruga e fără de cuvinte
Doar lacrimi spală fața bătută de furtuni
Nu e pentru că Domnul la Tin' nu ia aminte
Ci drumul trece-adesea pe lângă cotituri.

Și dacă ploaia cade la ceas de seară rece
Și sufletul în tine îți pare înghețat
Nu e pentru că Domnul pe-alăturea va trece
Ci pentru că odată de El te-ai depărtat...

Și dacă glasul astăzi spre Cer nu se ridică
Nu e Isus de vină, El lasă să alegi
Vrea ca să mergi pe ape, dar e credința mică
De semeni necredință, aceea ai să culegi!

Și dacă rugăciunea nu pare că mai trece
De zidurile grele ce astăzi le înalți
E poate că-ntristarea și inima cea rece
Te face impasibil la greul celorlalți...

În noaptea de durere găsit-ai doar puterea
Să-ntrebi cu foc în suflet: „De ce sufăr doar eu?”
Și stă Isus deoparte... în ochi Îi vezi durerea,
Și vrea să îți șoptească că încă ești al Său!

Nici Iona n-a ajuns în pește fără vină
Deciziile sale l-au dus la disperări,
Dar în întunecime nu și-a mai plâns de milă,
Acolo se încheiase cu temeri și frustrări.

Și dacă noaptea-ți pare că nu se mai sfârșește
Putere să te rogi nu este îndeajuns,
Ridică-ți mâna către Acel ce te iubește
Și orice rugăciune își va primi răspuns!

Hristos nu trece-alături când ruga îți e stinsă,
Dar vrea să lași tot jugul ce ține ruga jos
Și jertfa ta va arde ca flacăra aprinsă,
Mireasma ei va umple viața cu frumos!