6 Octombrie: „Când era chinuit, nu amenința.” (1 Petru 2:23)

Este groaznic să suferi, fiindcă suferința amenință duhul, sufletul și trupul. Mulți oameni s-au schimbat sub presiunea suferinței, unii fiind înfrânți de deznădejde, alții devenind agresivi. Pe Isus, însă, nu L-a schimbat suferința. El nu a început să amenințe din cauza ei. Dacă ar fi căutat o portiță de ieșire în acest fel, și-ar fi putut limita suferința. Le-ar fi putut spune împotrivitorilor Săi care erau consecințele acțiunilor lor și, poate astfel, mulți dintre ei s-ar mai fi temut să-I producă suferință celui nevinovat. Dar era departe de Isus gândul să Își facă viața ușoară. În blândețea și în smerenia Sa, S-a supus batjocurilor și loviturilor. A tăcut precum un animal de jertfă dus la tăiere.

Ceva din noi se ridică în semn de protest atunci când întâlnim oameni care le provoacă suferință celor nevinovați. Te-ai gândit vreodată că te-ai numărat și tu printre cei care I-au făcut asta lui Isus, singurul care a fost fără nici o vină? Cât de multă suferință a îndurat El când I s-au atribuit toate păcatele și necurățiilor tale?

Cu toate acestea, Isus nu a șovăit. S-a pus de bună voie sub povara păcatului și a făcut-o în așa fel încât tu să poți avea încredere în El. Dacă Isus ar amenința, nu ai îndrăzni să vii la El, pentru că ai tremura sub mânia Lui și te-ai aștepta doar la pedeapsa Lui zdrobitoare. În schimb, El te întâmpină cu o dragoste convingătoare. Chiar dacă a trebuit să poarte atât păcatul tău, cât și consecințele acestuia, El nu te urăște. El era conștient când a ales Crucea că, pentru a aduce împăcarea între tine și Dumnezeu, era nevoie ca El să meargă pe singura cale posibilă, pe cea a suferinței.

Marea întrebare ce se pune acum este: nu crezi că Isus a suferit destul? Vrei să aduci o nouă suferință asupra Lui neavând încredere în harul Său? Isus suferă chiar și astăzi. Ieși, așadar, dintre cei care Îl resping ca Mântuitor și Răscumpărător, făcând astfel lucrarea Lui de mântuire zadarnică în dreptul lor. Această suferință a lui Isus se poate transforma în bucuria Sa, de fiecare dată când un păcătos se pocăiește.

Devoțional zilnic din „Un singur lucru trebuie”, de Hans Erik Nissen.