Atenție la vorbire!

N-arunca cu vorba în cel ce-și face munca
În cel care se străduiește toată ziulica
Să facă muncă de calitate,
Nu dojeni cu vorba soră, frate.

Nu spune că lucră doar să fie lăudați,
Pe nimeni în acest fel să nu tratați,
Că cel ce-și face treaba bine
N-așteaptă laudă de la tine.

N-așteaptă laudă de la nimeni niciodată
Pentru munca ce o face și azi ca altădată
Cu responsabilitate și băgare de seamă
Din dragoste după cum inima-l îndeamnă.

Fiecare să fie atent cum îl tratează
Pe cel ce face bine și lucrează.
Nu doborî cu vorba pe cel care muncește
După ce acesta să facă bine se silește.

Cei care lucrează cu spor și bucurie
Sunt plăcuți Lui Dumnezeu și mie.
Aceștia nu lucră de ochii lumii
Dacă sunt bineînțeles fii ai luminii.

Chiar și-n lucrurile mici dacă-ți dai silința
Să știi că de aici pornește pocăința.
Lasă pe cei din jur să te dojenească
Să nu le porți pică când pot să te rănească.

Unii te pot judeca după aparențe
Nu se gândesc că și ei au carențe.
Insă uneori aparențele pot înșela
Și cu o vorbă josnică te pot trata.

Nu te lăsa doborât de a lumii gândire
Și nu lăsa pe tine să pună stăpânire
Vreun gând că unii te-au vorbit de rău
Când tu ai vrut să iasă bine dragul meu.

Lasă spună alții că lucrezi să fii lăudat
Dacă așa cred și astfel te-au tratat,
Nu pune la inimă și nu băga în seamă
Fii răbdător căci Domnul te îndeamnă.

Ești chemat la răbdare și la pace
Și să iubești pe cel ce asta-ți face.
Poate nu-și dă seama că a greșit
Când vorba aspră ți-a trântit.

Fiecare gândește în felul lui
Să luăm seama să placem Domnului,
Să fim atenți la ceea ce gândim
Cum umblăm și cum vorbim.

Căci o vorbă negândită ne poate costa
Și pe cei din jur îi putem întrista.
Înainte de a deschide gura să gândim
La ceea ce vrem să vorbim.

Cu vorba noastră putem să doborâm
Dacă nu suntem atenți la ceea ce vorbim,
De aceea precauți mereu să fim
Și pocăința frumos să o trăim.
Amin