Nisip sau stâncă. Ce alegi?
Ce vrei să-ți fie temelie?
Atunci când casa-ți construiești,
Ce fundație-ai vrea să fie?

Un om zidit-a pe nisip
O casă mare și frumoasă.
Chiar zeci de ani poate-a muncit
Ca să ridice-această casă.

Și s-a gândit că ce-a zidit
Va ține pân` la bătrânețe.
Dar într-o zi, s-a prăbușit.
Câtă durere... Ce tristețe!

Că vrei, nu vrei, tot vine ploaia,
Tot vin șuvoaiele-nspumate.
Nu simți în ușa ta bătaia?
Vântul suflând atât de tare?

O lovitură. Și-ncă una,
Până când casa au izbit.
Te-ai clătinat și pân` la urmă
Rămas-a-n jurul tău... nisip.

Nu renunța! Schimbă doar baza
Și fă-L pe Isus temelie.
Doar așa construi-vei casa
Ce rezistă o veșnicie!

Deci, temelia ta e Isus,
Iar casa este viața ta.
Comori ce strângi, se-adună sus,
Căci El va binecuvânta!

Gândește bine ce alegi,
Cât casa nu-i finalizată.
De vrei, tu poți să înțelegi:
Cu El clădirea-i garantată!

Și ce zidește Dumnezeu
Nu-i doborât de o furtună.
Ce face El, ține mereu,
Chiar dacă fulgeră sau tună.

Iar când vorbești cu Dumnezeu
Și simți iubirea Sa adâncă,
Atunci să știi, amicul meu,
Că ți-ai zidit casa pe stâncă.