Cred că mai toți creștinii cunosc cântecul creștin „Sunt un pribeag fără de țară”, care are refrenul: „Mă-ndrept spre cer, să-L văd pe Domnul, / Să nu mai fiu un pelerin/ Căci după ce-am să trec Iordanul, Se va sfârși al meu suspin”. Este evident că trecerea Iordanului semnifica pentru autorul poeziei (devenită cântec creștin), moartea fizică, prin paralela intrării în țara făgăduinței-așa numitul „Canaan ceresc”. În primul rând, sintagma nu e biblică! În N. T, în cartea „Evrei”, este supranumit „Ierusalimul ceresc” Raiul, iar în Apocalipsa 22 ni se descrie unirea Cerului cu noul pământ, prin coborârea sfântului oraș. Așa după cum Pavel numește Biserica „Israelul lui Dumnezeu”, mai ales că prima Biserică, cei 120 peste care a coborât Duhul Sfânt, era alcătuită doar din evrei! Dar, să ne amintim că Ierusalimul(numit Iebus, când nu era evreiesc), orașul lui David, a fost cucerit de acest rege „după inima lui Dumnezeu”, abia la 450 de ani de la trecerea Iordanului! Pavel spunea despre israelitii ieșiți din Egipt că toți au fost „botezați în nor și în mare, pentru Moise”. (1Corinteni: 10) Dacă facem o paralelă între călătoria creștinului și a israeliților de după ieșirea din Egipt, putem spune că scăparea din robie este prima treaptă a întoarcerii la Dumnezeu, când lași zeii demonici ai lumii și-asemenea poporului Israel la muntele Sinai-te hotărăști pentru Singurul Dumnezeu Adevărat- și să respecți poruncile Lui. Dar majoritatea nu părăsesc idolatria în această perioadă și se mai pot închina la „vițelul de aur”! Mai pot apărea neascultarea și răzvrătirea, venite din necredință, în „pelerinajul creștin” și atunci poți pieri spiritual(sau chiar fizic) în pustie. Un alt păcat dedus al israeliților ieșiți din Egipt sub Moise, (care au rătăcit 40 de ani prin deșert) care nu este menționat explicit, dar reiese din text este că nu și-au circumcis fiii la 8 zile de la naștere! Da, deoarece generația deșertului, înainte de a trece Iordanul și a intra în Canaan să atace Ierihonul, au fost circumciși acolo, pe malul apei! Iosua 5:7 – "În locul lor a ridicat pe copiii lor; şi Iosua i-a tăiat împrejur, căci erau netăiaţi împrejur, pentru că nu-i tăiaseră împrejur pe drum." Iar pedeapsa necircumciziei era anunțată, l-a amenințat Domnul cu ea chiar și pe Moise. (când a vrut să-l omoare, deși îl trimisese în Egipt, să-și elibereze poporul!)(Exod 2:5) ‘Geneza 17:14 – "Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui să fie nimicit din mijlocul neamului său: a călcat legământul Meu.” Prin urmare, deoarece înainte de trecerea Iordanului au fost circumciși și au trecut râul secat la mijloc în chip miraculos, având Chivotul poruncilor Domnului și preoții opriți în mijlocul albiei, trecerea simbolizează Nașterea din nou! Cum spunea Domnul Isus Cristos: „Dacă nu vă nașteți din nou, din apă și din Duh, nu puteți vedea și nici nu puteți intra în Împărăția lui Dumnezeu”. (parafrazare, nu citat). Poporul Israel era circumcis „a doua oară”-mai clar, copiii lor, cei născuți în libertate, în deșert. Părinții pieriseră, din cauza necredinței, cu excepția lui Iosua și a lui Caleb. Cei născuți din nou prin circumcizie și Pavel ne spune că adevărata tăiere împrejur e cea a inimii-pocaința-nu cea a cărnii. Este „circumcizia” inimii pocăința, prin care căpătăm o inimă nouă, în care Domnul va turna Duhul Său și vom putea respecta ușor, din inimă, poruncile lui Dumnezeu! După trecerea Iordanului a urmat cucerirea prin căderea miraculoasă a zidurilor Ierihonului! Dar păcatul lui Acan a dus la pierderea bătăliei și a 36 de oameni, deoarece Domnul i-a lăsat să piardă lupta cu mica cetate Ai. De ce? Și în Biserică, (iar Israel devenise modelul din VT al Bisericii), păcatul nemărturisit și nepărăsit, viciul neiertat al unei singure familii poate duce la falimentul spiritual~&,"&~căci o Biserică ce nu mai misionează... . . demisionează(R. Wurbrand). Faptul că încă mai aveau de luptat cu uriașii, ei și generațiile următoare, arată că Israelul intrat în Canaan simbolizează Biserica luptătoare de pe pământ, nu cea biruitoare din ceruri. Judecatorii 3:2 – "El voia numai ca vârstele de oameni ale copiilor lui Israel să cunoască şi să înveţe războiul, şi anume cei ce nu-l cunoscuseră mai înainte." Prin urmare, trecerea Iordanului simbolizează Inceperea etapei Bisericii din călătoria creștinului, după botez și nașterea din nou. Cel mai concludent este exemplul Domnului Isus Cristos, care după botezul în Iordan-si al Duhului Sfânt, simbolizat prin porumbel-va merge în deșert (dus de Duhul acolo) și va posti 40 de zile, fiind ispitit de satan. Abia după circa 3 ani de misiune va merge la Cruce!