Iată, Domnul stă la uşă, tu-I cunoşti bătaia,
Candela îţi este-aprinsă, luminând odaia?

Glasul Lui răsună-n noapte, tu-i auzi chemarea?
Ostenind cu stăruinţă ţi-ai sfârșit lucrarea?

Treaz, stai uşa a deschide în orice clipită,
Nu cumva din neveghere, uşa-a fost zidită?

Poate Domnul ca să intre şi la tine-ndată,
E a inimii odaie albă şi curată?

Domnul poate să cineze bucuros cu tine?
Nu cumva mai sunt păcate care Îl reține?

Dar tu, poţi cina cu Domnul fără remuşcare?
Nu cumva ţi-ai pătat haina cea de sărbătoare?

Iată, Domnul stă la uşă, nu-I auzi bătaia? ! ...
Până când vrei să aştepte să-I deschizi odaia? ...