Zidim clădiri impunătoare
Biserici mari, monumentale
Dar pentru care scopuri oare
Căci parcă-s zi de zi mai goale

Comfort și lux și opulență
Programe și spectacole
Dar oare-a Lui Hristos prezență
În ele, de cînd nu mai e?

De semne sau minuni nici vorbă
Căci oamenii s-au plictisit
De borș de linte și de ciorbă
Căci Duhul Sfînt i-a părăsit

A devenit obișnuință
Mersul la un lăcaș de cult
Căci jertfă, rugă, stăruință
Nu s-au făcut demult, demult

E-ntre biserici concurență
Care sa fie cea mai mare
Însă nu-i nici o diferență
Căci stări de Har, sunt tot mai rare

Ce rece e adesea casa
Clădită cu-atîta sudoare
Și cum suspină stins Mireasa
Văzînd ce e prin adunare

Cum altădata în casuțe
Din lemn sau lut ne adunam
Si-nghesuiți în camăruțe
Atît de mult ne bucuram?

Iar astăzi în construcții 'nalte
Moderne si costisitoare
Ce mai degrabă par palate
E-așa o stare-apăsătoare

Cum altădată rugăciunea
Avea un foc atît de sfînt?
Iar astăzi parcă urîciunea-i
Normalitate pe pămînt

Cum se puteau trezi părinții
În zori de zi cu-atîta dor
Și cum puteau atunci toți sfinții
Setoși s-alerge la izvor?

Și cum puteau înaintașii
Credinței sfinte din străbuni
Să-ncapă ei și copilașii
Lîngă sobița cu cărbuni

Bisericile erau pline
Cu sute și chiar mii de frați
Iar slujbele erau divine
Și mulți bolnavi chiar vindecați

Ce atmosferă apăsătoare
E în aceste catedrale
Cu doar o formă de-nchinare
Și slujbe superficiale

Era frumoasă adunarea
Cea veche, dar plină de Har
Căci Domnul îsi facea lucrarea
Ce-o începuse la Calvar