Apostolul Pavel s-a rugat de trei ori ca Dumnezeu să îi îndepărteze neputința fizică care era asupra lui (2 Corinteni 12:7-9). Însă Dumnezeu i-a răspuns că harul Lui îi este suficient. Căci puterea lui Dumnezeu este făcută desăvârșită în slăbiciune. Pavel a înțeles că nu va ajunge niciunde dacă se va întreba mereu din ce cauză a primit acea suferință. El s-a întors înspre Dumnezeu și a întrebat care pot fi lucrurile bune pe care le poate dobândi în urma suferinței. El s-a încrezut în Dumnezeul care lucra, în acest fel, la caracterul lui. Astfel, apostolul Pavel a ajuns să simtă plăcere în mijlocul slăbiciunilor fizice, al nevoilor materiale și al multiplelor prigoniri. În toate aceste necazuri, deși părea vulnerabil și slab, Pavel era extrem de puternic în Isus Hristos.

          Lui Nick Vujicic nu i-a fost deloc ușor să ducă o viață fără membre. Unii dintre copii îl hărțuiau din cauza aspectului său neobișnuit. Acesta a trebuit să facă eforturi emoționale, mentale și fizice pentru a crește printre copiii care nu aveau aceste dizabilități. Deși părinții săi îl sfătuiau să îi ignore pe cei ce îl batjocoreau, Nick dorea să aibă și el mâini și picioare, precum ceilalți copii. La vârsta de zece ani, dezamăgit de viață, acesta avea gânduri de sinucidere. El simțea că nu valorează nimic, că nu se va căsători niciodată și că va fi o povară pentru părinți. Însă părinții lui l-au încurajat, spunându-i că nu știe ce poate realiza până când nu încearcă. A urmat acest sfat și a învățat să scrie, să înoate și să pescuiască, să facă surfing, să joace golf și să cânte la tobe. La treizeci de ani s-a căsătorit și în prezent are mai mulți copii împreună cu soția lui. În plus, Nick a început să țină discursuri motivaționale de la vârsta de nouăsprezece ani. A călătorit în multe țări și și-a depus mărturia în fața a milioane de oameni. Nick putea să aleagă să fie supărat pe Dumnezeu pentru ce-i lipsește, dar a ales să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru ceea ce are. Într-adevăr, dacă nu avem parte de un miracol, putem deveni noi înșine un miracol. Declarația lui Nick ne spune multe lucruri despre viața acestui om care a trecut peste o sumedenie de obstacole ce l-ar fi putut împiedica să fie mulțumitor: „Aș vrea ca multe lucruri să fie diferite în viața mea. Dar știind că pot fi un miracol pentru alți oameni, mă face să cred că viața merită trăită”.

          Există persoane care nu au beneficiat de niciun fel de educație sau care au crescut într-o familie cu multe probleme. Aceste probleme și-au pus amprenta, într-un fel sau altul, asupra psihicului lor. Unii oameni sunt măcinați de complexe de inferioritate și se luptă cu tot felul de vicii care sunt rezultatul contextului în care au trăit. Pe alții, abuzurile pe care le-au suferit i-au afectat într-o mare măsură. Unii dintre noi trebuie să începem de la zero în multe domenii. Și când realizăm aceste lucruri, ne luptăm cu noi înșine ca să le schimbăm și reformarea ni se pare foarte dificilă. Să ne reamintim că, alături de Isus Hristos, totul este posibil. Să nu încercăm să păstrăm pentru noi anumite lucruri pe care ne vine greu să le reformăm. Dacă I le predăm lui Isus Hristos, El ne va vindeca pe deplin. Duhul Sfânt ne va călăuzi și ne va da putere să perseverăm. Să nu renunțăm și poate vom face parte dintre cei care au ajuns sus, trecând printr-o școală de reformare severă. Să nu uităm că, alături de Dumnezeu, cei din urmă pot ajunge cei dintâi. Așa cum ne spune profetul Isaia, Dumnezeu dă putere celui obosit și îl întărește pe cel fără putere (Isaia 40:29). Într-adevăr, pentru a avea succes în viață nu trebuie să dispunem neapărat de cele mai bune abilități umane. Din contră, Dumnezeu ne poate da putere să biruim și dacă nu avem cele mai strălucite abilități.

          Deși în unele situații este complicat să fim mulțumitori, putem urma exemplul lui Pavel și al lui Nick Vujicic. Acești oameni au recunoscut că tot ce au este de la Dumnezeu și au ales să-L glorifice pe El pentru ceea ce au primit, în loc să-I reproșeze pentru ceea ce nu au primit. În cele din urmă, moartea nu este opusul vieții, după cum nici boala nu este opusul sănătății, în sensul definitiv și complet. Mai degrabă, moartea este ușa înspre viață (eternă), în timp ce suferința este o cale înspre sănătate (pe toate planurile).