Abordând tema suferinței, apologetul C. S. Lewis face următoarele afirmații: „Dumnezeu ne șoptește în plăcerile noastre, vorbește în conștiința noastră, dar strigă în suferințele noastre: este megafonul pe care-L folosește pentru a trezi o lume surdă”. [1] Așa cum se spune și în cartea Iov, „Dumnezeu vorbește însă când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama” (Iov 33:14). Deci suferința este ca un megafon prin care Dumnezeu încearcă să ne îndrepte privirile dinspre problemele vieții cotidiene înspre El. Suferința nu trebuie privită ca o pedeapsă, ci o dovadă supremă de iubire a lui Dumnezeu față de noi. El ne iubește și dorește binele nostru etern, chiar dacă uneori avem impresia că suntem pedepsiți (Evrei 12:4-7). Într-adevăr, suferința poate avea un rol esențial în șlefuirea caracterului nostru. Deseori, vremurile bune nu produc oameni maturi. Fericirea și lipsa problemelor nu asigură mereu maturizarea sufletului. Însă în creștinism, promovarea fericirii se subordonează promovării virtuților și a caracterului.
Charles Spurgeon mărturisea că le datorează mai mult focului, ciocanului și dălții decât altor unelte din atelierul lui Dumnezeu. Acesta se întreabă dacă a învățat vreun lucru altfel decât cu ajutorul nuielei. [2] Și jurnalistul britanic Malcom Muggeridge, fost ateu convertit la creștinism, vorbește despre rolul pe care suferința l-a avut în dezvoltarea lui ca persoană: „Contrar așteptărilor, privesc în urmă la experiențele care, la vremea lor, mi se păreau extrem de dezolante și dureroase. Astăzi mă uit la ele cu o satisfacție deosebită. De fapt, pot spune cu toată onestitatea că tot ce am învățat în cei șaptezeci și cinci de ani de viață, tot ce mi-a luminat și mi-a îmbogățit cu adevărat viața a venit prin intermediul suferinței, nu al fericirii - fie ea căutată sau dobândită. Cu alte cuvinte, vreau să spun că dacă ar fi posibil să eliminăm suferința din viața noastră pământească printr-un medicament sau prin orice alt artificiu medical, rezultatul nu ar face viața mai plăcută, ci prea banală și prea trivială pentru a fi îndurată. Aceasta este, desigur, semnificația crucii. Și crucea, mai mult decât orice altceva, m-a atras inexorabil spre Isus Hristos.” [3]
În cele mai dificile momente din viață, în mijlocul problemelor și necazurilor, noi trebuie să ne încredem în bunătatea lui Dumnezeu. Apostolul Iacov recunoaște că încercările ne ajută să devenim mai răbdători și mai maturi (Iacov 1:2-4).
Bibliografie:
[1] C. S. Lewis, The Problem of Pain, New York: The Macmillan Company, 162, p. 93
[2] Charles H. Spurgeon, citat de David Jeremiah în Neașteptata întorsătură a vieții, p. 25