Ce am ajuns noi az'
O, Doamne... cum trăim,
Fără lacrimi pe obraz,
Atunci când păcătuim!

Nu mai iubim ca altădată
Cuvântul care ne-a vorbit
Și nici ființa-Ți minunată
Ce ne-a iertat și mântuit.

O, cât Te întristezi, Isuse,
Când vezi ura dintre frați
Fățărnicia și mândria
Cum pe unii-i țin separați.

Când vezi atâta nepăsare
A celor care au făgăduit
Că-Ți vor asculta Cuvântul
Până la sfârșit, necontenit.

Când vezi cum funcția azi...
Se caută și nu smerenia
Cum prețul care l-ai plătit și Tu
Nu-l mai dorește nimenea.

Și câte încă Te-ntristează,
Ca și creștini, că trăim așa...
O, iartă-ne pe toți, Isuse,
Deschide-ne ochii să putem vedea!

Luminează-ne din cerul sfânt
Revarsă-Ți harul peste noi
Nu ne lăsa ca să ne pierdem
prin lumea asta de nevoi!