Cu lacrimi în ochi

Cu lacrimi în ochi
Și suflet străpuns
De glasul ce zice:
„Mulți sunt desculți,
Iar mesele, rupte de praf
Și de nepăsarea cu tine.”

Dar oful ce strigă la cer:
„După Mine să vin,
Să las pe mese doar miere,
Nu tină, căci nu mai sunt
Acei ce odată plângeau
Cu cei ce plâng de dor,
După apa ce vine!”

O, te-ai ascuns de rușine
Pe înălțime, cu turn,
Să ți se vadă doar fala!
Iar dorul de Mine s-a stins
În aurul rece de-afară.

Nu, nu mai este nimic
De gustat din casa ta,
Cea pe care ai pus-o în slujba
Celui ce dă strălucirea
Din vechiul lămpaș ce-a căzut
Din strălucirea Divină!

Am să croiesc drum
Printre spini, cu oameni
De fier făcuți chiar de Mine.
Din praf și cenușă am să ridic
Un steag în numele celui ce
Strigă cu lacrimi și dor
După ziua ce are să vină!

Versuri: Robert Vincze