Pe la mijlocul toamnei
fiii risipitori se întorc acasă
tații
cu mâinile streașină la ochi
cară după ei lungi dureri nevindecate
mamele
își duc dorurile la râu să le spele
le bat bine cu spatula de bătut rufele
fiii care rămăseseră cu grija gospodăriilor
își duseseră vitele la munte
de frica unui ospăț considerat nedrept.

Tată
cum poți face atâta risipă pentru netrebnici
întrebau ei
lăsați feciori
inima unui tată este întotdeauna dezacordată
dacă nu vreți să sacrificăm vițelul
tăiați legăturile care vă țin robi în Gadara
și aduceți-vă aminte -
Iosif
strămoșul vostru vândut în Egipt
nu s-a mai întors viu acasă.