Slava Domnului (74)

   Coloseni 2:6. „Astfel dar, după cum L-ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El. . ,” ------Cum L-am primit pe Hristos? Primind propovăduirea Crucii Lui, prin credință și Har. Am fost mai buni, decât alții? Nu, doar, Harul Lui ni s-a descoperit în El, prin Cuvânt. Ne-a prins Dragostea Lui și El a turnat-o în noi, prin Duhul Lui. Dacă am avut atâta Har, Pavel zice, „să și umblăm în El”! Aleluiaaa, am fost „născuți în duhul nostru, duhovnicește” dar umblarea noastră este în suflet, iar aici -învățăm să umblăm- după cum Duhul, din duhul nostru aduce Cuvântul citit, propovăduit în mintea și sufletul nostru, pentrucă sufletul nu a fost -născut- ci -înfiat- în familia Tatălui și el trebuie să învețe umblarea în Duhul, în fiecare zi și situație.

   Coloseni 2:7. „. . fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credință, după învățăturile care v-au fost date, și sporind în ea cu mulțumiri către Dumnezeu.” ------Aici se va vedea și mai puternic Slava Domnului Isus Hristos. Primind, trăind și umblând în Hristos, ne înrădăcinăm și ne zidim și duhovnicește și sufletește și, și trupește în El, întărindu-ne tot mai mult în credință, după învățătura Cuvântului Evangheliei Lui Hristos. Nu ne crește credința, ci noi creștem în credință, ne dezvoltăm mintea alimentând-o cu Cuvântul și creștem niște fii de Dumnezeu, care nu rămân o viață -prunci- în Hristos cum Pavel zice Corintenilor, ci creștem pentru a duce Vestea Bună altor oameni și mulți alți fii să vină la Slava Domnului. Asta înseamnă a spori în credință și, și mai mult atunci vin pe buzele noastre ceea ce este în duh și inimă, „mulțumirile”, care sunt cele mai importante jertfe aduse Celui ce singur le merită.

   Coloseni 2:8. „Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos”! -----Aici se împotmolesc mulți fii, care nu au o învățătură curată a Cuvântului. Pavel ne cere -atenție- se poate să fim furați și înșelați, cu amăgiri deșarte, goale dar care fac gălăgii mari, de-ți vine să le crezi. Au fost și în vremea lui și sunt și azi. Acum ceea mai periculoasă amăgire deșartă este religia. Religia vine cu credința noastră de mii de ani, cu sfinții care merită închinarea, datinile și obiceiurile noastre românești, din părinți le-am primit noi și trebuie păstrate, iar fii dacă nu au Cuvânt în depozit culeg, adevăruri și  crezuri departe de Hristos, din ceea ce aud. Apoi cum ar putea să trăiască, să umble, să se înrădăcineze, să se zidească în Hristos. Nu ai cum, ci bați pasul pe loc și asta nu înseamnă creștere în credință, ci în datini și obiceiuri…

   Coloseni 2:9-10. „Căci în El (Isus) locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. 10. Voi aveți totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii și stăpâniri”. -------Fii de Dumnezeu, resping categoric orice filosofie a omului, orice datini, orice obiceiuri, chiar bune dacă sunt, sunt tot din pomul cunoștinței binelui și răului, orice tradiție a sfinților, -nimic-. Dacă Pavel nu ne-a dat o tradiție paulină, ci pe Hristos Isus și, și pe El răstignit, altele nu există pentru fii Tatălui ceresc, ci doar Hristos Isus, Domnul Slavei, care este și Slava noastră. Alte tradiții au slava lor. Noi nu, noi avem pe Hristos și Slava Lui. Amin! (va urma)