În cântec de greieri,

E august și greierii cântă,
Seara târziu și-n noaptea-n, care
Urechea cântecul o-ncântă,
Curată binecuvântare! ! ...

E nădușeală și e pace
Și iarba-i arsă de călduri,
Căci zilnic, soarele tenace,
În scoarță sapă crăpături,

Așa secete ca azi,
E rară-n ani ce se petrec,
Prin foștii codri mari de brazi,
Focuri, nestăpânite trec,

Se duce aurul din munte,
Mai bine zis din munți, întregi,
Și trec noaptea pe tăcute,
Mașini ce duc trunchiuri,
Încă verzi,
La ore mici, când nu le vezi...

Arde porumbul pe ogoare,
Mic, uscat și rușinat,

Prin foste păduri, tractoare
Târăsc, bradul parfumat,

Se duc, la câțiva bogați,
Mai bine zis, descreierați,
Cei ce-având Alpi, iau din Carpați,
Niște magnați, blestemați! ...

Dați, pe pădurea seculară
Banii storși, se-ntorc afară,
Căci toți, dolarii adunați,
Merg înapoi, la cei vizați.

Se duc DOAMNE, merg afară
Căci banu-i, ochiul dracului,
Care pe oameni, i-nfioară
Cu tăcerea statului...

Prețurile-au luat-o razna,
Banii rezultați, s-au dus
Fac, să ne amintim, cazna
Și arginții, ce-au dat pe Isus,

Bine ne-am descurcat, mulți ani
Când tot, ce alții au muncit,
Am vândut, pe câțiva bani,
De știm, ce e ”sărac lipit,”

În scumpe, insule de lux,
Trecur-ai noștri-n, mare flux,
Banii s-au scurs și păpați toți,
De șefi de stat și Granguri hoți,
Ca și guverne, de idioți,

Gaz, petrol, aur și lignit
Mult a avut acest pământ,
Și munți de inteligență,
Dar pieriră-n, decadență,

S-au dus, la bogații lumii,
Jecmănind, mai rău ca hunii,
Avar, Satan e-n sărbătoare
Că are lumea la picioare! ! ...

Îi va veni și lui timpul,
Când, n-o mai stăpâni pământul,
Cu toți acoliții lui,
În necuprinsul, Iadului,
Vor arde-n veacul veacului! ! ...

Totul reface, DUMNEZEU,
Din ce-a, bulversat cel rău,
Păduri și ape munți înalți,
Întoarse, de la blestemați,
Cei mai bogați, dintre bogați,

Ei, ajung în foc nestins,
Ar vrea, să fie doar un vis,
Și-ar vrea trei stropi, de apă-n gură,
Să răcoreasc-a lor dantură,

Lazăr, le-ar da un strop, de apă
Nu poate că-s, depărtări mari,
Și pân la iad, totu-i pustiu
C-așa vrea Dumnezeul viu,
Acolo-i un loc, de groapă,

De unde nimeni, nu mai scapă
Că nu-i acolo suflet viu! ! !

Am trăit și urâte vremi,
Dând bogății, din Apuseni,
Privim și-acum, străini cu ură,
Din ce-a rămas, încă mai fură! ...

Ai noștri, mai mari în țară,
Fac, poporul, de ocară
Tinerii-s robi la străini
Le țin economia-n, mâini

Nu cer poporului mândrie,
Căci nici, Dumnezeu n-o vrea,
Ci, ca valuri de mânie,
Să schimbe țării, soarta rea! ! ...

Destul, sub talpă fiind călcați,
Nu zic, faceți ce fac ceilalți! ...
Dar respectați-le, lor munca grea,
Pe-unde sunt ei și-n țara mea! ! ...
Stăpân să fii Tu Doamne-n ea! !
Acum și-n veac și pururea! ...

E târziu și greieri, cântă
Repetând pentru, a Ta Nuntă,
Care în curând va fi
Și-n care nu prea, cred mulți vii...

În tăcerea nopții-adâncă,
August urechile, ne-ncântă
Cu-al lor cor uluitor,
Având ceva prevestitor,

Pregătit pentru viitor
Un imn al bucuriilor! !
Atâta de fermecător,
În harul veșniciilor! ! ! ...

Blându Ioan
17.08. 2025.