Se apleacă capete! ...


Se apleacă capete...
Iertare să capete,
Și genunchii, se îndoaie,
Fie soare, fie ploaie,

Palmele-ntoarse, spre cer
Mari milostiviri Îți cer,
Tu privești la inimi, care
Trec prin greutăți amare,

Ele bat rapid și nalță,
Rugi aprinse, pentru viață,
Doamne, Tu, totul cunoști
Le-ai creeat bine, le știi,

Schimbi și ritmul, inimii
Când Te-așteaptă-n drum
Să vii,
Și toți morții, să-i învii

Dacă la prima, Ta venire
N-aveai, pic de strălucire,
Păreai un om ”greu lovit”
Fiind parcă pedepsit,

Azi o muzică suavă,
Te-nsoțește-n, mare slavă,
Între, Heruvimi și Serafimi,
Te vor vedea oameni, creștini,

Într-o strălucire mare
”Cum nu a mai fost sub Soare”,
Legea, e în mâna ta,
Te rog nu ne judeca! ! ...

Ci Tatălui ne arată,
Curățiți, de orice pată,
Sângele-Ți Mântuitor,
E nădejdea drepților! ...

Noi cu toții, Te rugăm
Știind, că nu merităm,

Te văd Doamne și păgânii
Ce, Ți-au pus coroană, spinii
Și trestia-n, mâna dreaptă
Și o strâmbă judecată,

Lasă Doamne-a, Ta mânie,
Ș ia-ne în veșnicie! ...
Doamne în grădina Ta
Pe care Adam, o lucra...

Pân cel rău, a-l înșela,
Care lumea a lăsat,
La-ntunericu-i privat,
Cine ar fi bănuit? ! ...

Un Luceafăr, de necinste
De mărire chinuit,
Ce într-una, să insiste
De mândrie, păcălit,

În rușine doborât,
Pe pământul, care-i mare,
Fiara, ieșită din mare,
Bel Zeebul, înșeală lumea,

Și tulbură, rugăciunea,
Răpindu-i, chiar rațiunea
Răstignindu-Te, Isus,
Domn, Tatălui fiind supus! ! ...
Moartea și fiara, cea mare
Ce-a ajuns la vindecare,
Le-ai învins, cu-a Ta mărire,
Nu cu săbii, prin iubire! ! ! ...
Și cu focul gurii Tale,
Cei ce cânt-a, Ta iubire
Îți nălțăm Ție-Osanale,
Sufletele-ai vindecat,

Și-s imune, la păcat
Prin iubirea Ta de jar,
Și ne-asemuitu-ți, Har,
Nu ne-ntoarcem, în robie

Glorie și slavă Ție! ! ! ...


Blându Ioan
26.06. 2025.