Să stai pe turn, de veghe!

                                        Habacuc 2:1

            „M-am dus la locul meu de strajă și stăteam pe turn ca să veghez și să văd ce are să-mi spună Domnul și ce-mi va răspunde la plângerea mea!”

            Ce mare har avem din partea lui Dumnezeu că noi, credincioșii, nu suntem lăsați să ne luptăm singuri pe calea credinței; după cuvintele apostolului Petru, noi nu ne menținem prin capacitățile noastre într-o stare de credincioșie; noi suntem ocrotiți, sprijiniți și susținuți în mod activ de puterea nemăsurată a lui Dumnezeu, zi de zi, ceas de ceas.

1 Petru 1:5 „Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru mântuirea care este gata să fie descoperită în vremea de pe urmă”.

         Apostolul Pavel, de asemenea, spune în 1 Corinteni 3:9 că fiecare este însoțit în lucrare de puterea lui Dumnezeu și suntem împreună lucrători cu El. „Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu…”

            Domnul Dumnezeu, îi protejează și îi călăuzește pe iubiții Săi; totuși așteaptă din partea lor să se nevoiască să rămână în credință. Și chiar dacă mântuirea are un timp prezent, ea trebuie dusă până la capăt cu frică și cutremur înaintea lui Dumnezeu. Ea, mântuirea, trebuie privită ca împlinire finală, la arătarea Domnului Isus Cristo, la întâlnirea cu El, pe norii cerului.

         Profetul Habacuc ne oferă un model al credinței și al modului de raportare la Dumnezeu, prin rugăciune sinceră și veghere, astfel ca nimeni și nimic să nu ne abată de la calea credinței.

            Numai rămânând credincioși și veghetori putem primi răspunsuri la rugăciuni și ne putem întări relația noastră cu Domnul și Mântuitorul nostru, Isus Cristos.

            Ca să primești răspuns la frământările pe care le ai, sau vindecarea sufletului și a trupului, nu este îndeajuns să te înscrii pe o „listă de așteptare”, ci trebuie să intri cu pocăință în „turnul” tău de veghe și să stai de vorbă cu Tatăl ceresc. Proverbe 18:10 „Numele Domnului este un turn tare, cel neprihănit fuge în el și stă la adăpost.”

           „Turnul” acesta, pe de o parte, ne apără de atacurile celui rău şi ne ţine departe de zbuciumul lumii, iar pe de altă parte, ne permite să privim toate lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. Chiar dacă în jurul lui nimic nu s-a schimbat: vrăjmaşii sunt tot acolo, în lume, nelegiuirile se desfăşoară la fel, credința celui ce urcă în turn ca să vegheze nu poate fi zdruncinată, nici alterată, de manifestările lumești. De aceea, a sta în turn ca Habacuc este o mare necesitate și este de maximă importanță în viața de credință.

            Credinciosul care stă și veghează mereu nu va fi luat prin surprindere de venirea Domnului Isus la răpire. El se aseamănă cu cele cinci fecioare înțelepte care au așteptat mirele cu candelele aprinse și cu untdelemn de rezervă în vase.

            Efeseni 3:12 „În Isus Cristos avem, prin credința în El, slobozenia și apropierea de Dumnezeu cu încredere.”

            Libertatea noastră în Cristos Domnul este unul dintre cele mai prețioase lucruri pe care le-am primit ca urmare a uniunii cu Dumnezeu. Deoarece Duhul Domnului locuiește în noi, suntem liberi să ne apropiem de Tronul Harului în orice stare și în oricare moment din viață. Nu suntem constrânși nici măcar să umblăm după îndemnurile Duhului, ci suntem complet liberi să alegem, fie să umblăm în Duhul, fie să umblăm după firea pământească. Dar noi nu mai suntem robi ai păcatului, ca să umblăm după îndemnurile firii pământești, cum obișnuiam înainte de a-L fi cunoscut pe Dumnezeu ca Tată.

           În Isus Cristos suntem liberi să alegem ce îndemnuri să urmăm și cui vrem să-i slujim. Însă felul în care alegem să ne apropiem de Dumnezeu, face diferența. Separați de Domnul Isus Cristos, nu putem face nimic pentru a câștiga viața veșnică prin mântuire, oricât de mult ne-am strădui.

            Așadar, prieten drag, prin Isus Cristos avem privilegiul de a „sădi” și de a „uda”, iar Dumnezeu este cel care face să crească în suflet credința și nădejdea, după cum ne spune apostolul Pavel în 1 Corintieni 3:6-9.

          Textul din cartea lui Habacuc, descrie atitudinea pe care acesta o avea față de Domnul Dumnezeu. Se retrăgea într-un loc anume, „ turnul de veghe”, unde să era numai el și Dumnezeu, acolo  aştepta, primea şi asculta răspunsul lui Dumnezeu la frământările şi plângerile sale.

          „Turnul de veghe”, în cartea lui Habacuc, simbolizează poziția de izolare față de zgomotul lumii, de glasurile străine, înșelătoare și, în același timp, modalitatea de creștere spirituală. Acesta este spațiul de rugăciune și de meditație, cămăruța despre care vorbește Mântuitorul în Evanghelia după Matei 6:6 „Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.”

            A fi într-o stare de veghe, în cazul nostru, al credincioșilor, nu înseamnă ca cineva să rămână pasiv față de învățăturile și proorociile vremurilor din urmă, ci înseamnă o dorință aprinsă de a primi din partea lui Dumnezeu claritate în cele spirituale.

            A sta pe turn ca Habacuc nu înseamnă o veghere de un ceas sau trei, așa cum se fac gărzile în armată, ci înseamnă a fi vigilent zi și noapte pe calea mântuirii. Aceasta este o virtute pe care credinciosul o primește la întâlnirea cu Mântuitorul, la crucea din Golgota.

         Cuvintele lui Habacuc din textul de mai sus ne îndeamnă și ne încurajează să nu purtăm sarcina grijilor și ale neliniștilor pe umerii noștri, ci să I le încredințăm lui Dumnezeu, în rugăciune, având încredere că El Se va îngriji de toate amănuntele vieții noastre și, la momentul potrivit, va răspunde oricăror frământări. De asemenea, ne amintește să fim vigilenți în viața noastră spirituală, să ne păstrăm credința și ochii spirituali deschiși, pentru a desluși bine cuvintele lui Dumnezeu și a învăța din ele statornicia pe cale.