De crezi că poți fi fără El,
De crezi că totul-i meritul tău,
Oprește-te o clipă și cugetă:
Cine îți ține viața mereu?

Cine te trezește în zori,
Cine-ți dă putere în zi?
Cine-ți pune pâinea pe masă,
Cine te păzește în noapte?

Cine-ți poartă pașii tăi,
Când pe cale greu îți este?
Cine te ridică iar,
Când povara te lovește?

Cine ploaia o trimite
Peste câmpul însetat?
Cine face bobul pâinii
Să răsară din pământ?

Cine soarele il aprinde
Și-l așază peste zări?
Cine stelele le numără
Și le ține în depărtări?

Tu te lauzi cu puterea,
Dar de unde ai primit-o?
Ai uitat că și suflarea
Dumnezeu ți-a dăruit-o?

Tu ești lutul, El e Olarul,
Tu ești oaia, El Păstorul,
Tu ești mlădița din Viță,
El îți este Salvatorul.

Fără El nu poți nimic,
Fără El ești doar țărână,
Dar cu El, prin harul Său,
Ai nădejde împreună.

De aceea, pleacă-ți fruntea,
Și Lui dă-I cinste mereu:
„Tot ce am și tot ce sunt
Este darul Tău, Dumnezeu!”