Slăbănogul

Puțin e omul singur
și ce mult e lângă alții.

L-au adus pe el,
pe slăbănog.

„Te iau cu mine”,
a zis unul.

Altul a spart acoperișul.

Plin era pământul.

Dar ei,
toți patru,
grăbiți erau.

L-au coborât la El.

La El l-au dus,
ei toți.

Povara lui
au purtat.

„Ridică-te,
păcatele îți sunt iertate.”

Și îndată,
slăbănogul s-a sculat,
și-a ridicat patul
și a ieșit.

Și toți au rămas uimiți.