Ieșire din platitudine


Orbecăind am atins din culpā pentru un moment desăvârșirea. .
Cu ciotul de mâini ce a apucat întodeauna doar pala de vânt. .
Nu era de sorginte omenească ci e pur și simplu. . iubirea. .
Îmbrăcată în zdrențe, scuipatā, despuiatā de orice cuvânt

Era victima țintuită pe zidurile ruinate ale vieții mele trecute. .
Ca un steag cu o fațetă de alb și una de negru morbid. .
Cu ochii strălucind de învierii din stări de firi decāzācute. .
Pentru mine pelerin născut sā fiu pina n vāmi de veșnicii, apatrid. .

Azi mi-au înmugurit degetele sub ștergare și lighene de rob. .
În primăverile ce nu le-am visat cu zābāvnicia gheții din mine. .
Scamele de pe tunica asprā îmi dau incā mirosul de snob. .
Dar despovărāri mi-s palmele obosite, crăpate si pline. .

Mă confesez adesea in rădăcină de flori și-n ochi de izvor. .
Plecat peste țărânile ce mi-au fost pina mai ieri mantie de ploaie. .
Scriu împreunat cuvântul jertfire și cuvântul dor. .
Și genunchiul în smerenie și închinare prin duh se-ndoaie!