NORII,

Își storc norii, caierele ude,
Și stropii reci, lansează, pe ogoare
Doar ropotul stropilor mai, mari se-aude,
Căzând ritmat și răspândind, răcoare

Tună și tună repetat,
Și fulgeră prelung, pe bolta plumburie,
Țărani harnici, gândesc la treierat
Boaba de grâu, cea galben aurie,

Neghina spre a o-ndepărta, din grîu
Acest din urmă le răsplătește, truda,
Pâinea de mâine, fierbinte și moale,
Și vinul din, pântecoase pocale...

Dumnezeu, Domnul, la oameni le-ampărțit
Cu multă bucurie, El le-a dăruit,
Celor ce părăsit-au, larga cale
Și fiecare gură a hrănit,

Cu Pâinea vieții și vinul din pocale,
Celor aleși și fiecărui, care țintește sus
Spre Tronul slavei, Domnului IISUS,
Și rând pe rând, la ucenici le-mparte
Și celor ce părăsit-au, strâmba cale

Lumină, celor neștiutori de carte,
Devenind lumini, pe-a lumii catarg,
Aduc, alți mulți ucenici și corăbii din larg,
Potiru-acela sfânt cu sânge,
Pe ucenici
La masa Domnului îi strânge! ...

Ploaia a contenit, pe cer se destramă
Caierele roșii,
Când Petru-aude, necăjit cocoșii
Cu ceilalți ce pe-nserat, se încălzesc la foc,
Și-nțeleg că Domnul lor,
E-un mare proroc! !

Blându Ioan
18.04. 2025.