1. Era să pier, dar m-ai luat de mână,
Deși furtuna tare mă lovea,
Eu nu m-aș fi gândit nicicând vreodată,
Că dup-al meu trecut mă vei salva.
Credeam că m-ai uitat și că nicicând Tu,
Păcatul meu cel greu nu-l vei uita,
Dar ca și un Păstor m-ai luat acasă
Și în palatul Tău m-ai ridicat.

R: /:Puternic, sfânt și tare ești, Isus,
Pe marea-nvolburată ne-ai condus,
Iar când pe nori, în slăvi vei apărea
Mireasa-n haine albe-o vei lua!
Căci încă-un pic și Tu vei reveni,
Avem puțin pentru-a ne pregăti
Și dacă nu îmi schimb azi viața mea,
Răpirea înspre Rai o voi rata! :/

2. În ziua când pășisem în corabie
Eu nu știam ce mă va aștepta,
Dar Tu știut-ai, Doamne, viitorul
Și de departe-asupra mea vegheai.
Iar când furtuna a venit deodată,
Ca și un om păgân eu Te-am chemat:
“Oh, iartă-mă, Isus, că doar adesea
În strâmtorare la Tine-am strigat.”

R: /:Puternic, sfânt și tare ești, Isus,
Pe marea-nvolburată ne-ai condus,
Iar când pe nori, în slăvi vei apărea
Mireasa-n haine albe-o vei lua!
Căci încă-un pic și Tu vei reveni,
Avem puțin pentru-a ne pregăti
Și dacă nu îmi schimb azi viața mea,
Răpirea înspre Rai o voi rata! :/