Dacă ne-ar păsa de gura oamenilor mai puțin,
Și dacă nu ne-ar fi teamă că ne-mproașcă cu venin,
Ne-ar fi viața liniștită și grijă nu am avea,
Nu am fi cu stres tot timpul: „Ce-o să ne zică lumea”?

Ai uitat că noi prin viață nu suntem ai nimănui.
De ce ne-ar păsa de vorba și de gândul orișicui?
Lumea nu are nimica din ce este a Lui Hristos.
De ce ți-ar păsa ce zice? ... Vorba ei e de prisos!

Fiecare are-n viață o chemare într-un fel.
Viața noastră e o cale, mergem spre Cerescul țel.
Mergi pe drumul ce odată chiar Isus ți l-a trasat.
Nu dori să mergi pe unde lumea toată a umblat.

Ce contează ce va zice lumea când e contra ta,
— „Ți-ai pierdut mințile toate” — râde de credința ta...
Dacă-ți pasă de vorbirea fără minte a celor mulți,
Vei sfârși cu ei pe cale... cărarea celor pierduți...

Dumnezeu ne-a dat în suflet Duh puternic, fără frică.
La o rugă înlăcrimată, credința nu va fi mică.
Vino, cere azi putere, să te scape cu tărie
Când te temi de ce va zice lumea în a ei mânie!

Și când pacea Lui va-ntrece orice gând și orice șoaptă,
Vei putea sta în picioare, lumea-ți va părea deșartă.
Când vei vrea să scapi de frică, necredință, îndoială,
În numele Lui acestea nu mai stau, o ia la goană!