Pierduți pe căi străine,
Prin valea de suspine,
Merg rând pe rând,
Tinerii spre iad alergând.

Vrăjmașul mintea le-a întunecat,
Să nu vadă ce e cu adevărat,
Ce e lumina în lume
Și starea lor de putreziciune.

Aleargă nestingheriți,
De frați, preoți sau părinți,
Toți se dau la o parte,
Lăsând să meargă mai departe.

Dar oare ei nu știu
Căci sufletul lor va pieri
În negură întunecată,
Din care nu se mai iese niciodată?

Când sufletul ți-e vândut
Pentru tot ce e de pe pământ,
Nu poți ajunge sus în cer
Dacă tu te uiți la tot ce pieri.