“Nu pentru că am numere de Prahova, m-am oprit să vă ajut….”

    Nu obișnuiesc ca după ora 21 să mai ies din casă, dar de data aceasta am ieșit. La o plimbare cu mașina mai exact. Ieșind din oraș, pe o porțiune de drum dreaptă, văd o mașină oprită pe partea dreaptă, și cinci oameni pe lângă ea. Nu am putut să o depășesc, pentru că din față venea o coloană mare de mașini, așa că am așteptat. Mă uitam când la coloana de mașini, când la oamenii care încercau să repare mașina.

    Am depășit după câteva minute mașina, dar ceva nu m-a lăsat să îmi continui drumul, ceva sau cineva mă trăgea înapoi! M-am oprit, am pornit avariile și m-am dus să văd ce s-a întâmplat cu mașina acelor persoane!

    Aș vrea să fac aici o paranteză și să vă spun cum m-am simțit în acel moment sufletește: “La pământ.” Relația mea cu Dumnezeu era dezastruoasă, și mi-era greu, aproape imposibil să mă mai ridic! Nu voiam să mai fac nimic, nu voiam să mai vorbesc cu nimeni, nu voiam să mai ajut pe nimeni, eram cu totul și cu totul la pământ.

Însă, un lucru fascinant pe care-l admir la Dumnezeu, este că Îi place atât de mult să folosească vase reabilitate, vase care au fost distruse, iar eu nu am înțeles de ce face asta Dumnezeu cu mine. Îmi pune în fața un grup de oameni cu probleme și nu mă lasă să merg mai departe!

    Revin; acele persoane făcuseră pană la roata din spate și au improvizat ceva, să desfacă șuruburile. Nu mergea! M-am apropiat de ei și i-am întrebat în primul rând:

    -“ Sunteți bine? Cu ce pot să vă ajut?”

    Mi-au răspuns:

    -“ Da suntem bine, mergeam la o nuntă și fix acum ni s-a întâmplat asta.”

    Mi-au spus că au nevoie de o cheie pentru roți, iar eu o avem din fericire, nu am folosit-o niciodată! Le-a fost de folos.

    În timp ce schimbam roata, mi-au spus că oamenii din zona din care provin eu, sunt mai săritori, ajută oamenii! Cei de aici nu prea! Am tăcut!

    În timp ce strângeam sculele, m-am gândit la ceea ce s-a întâmplat, cu tot ajutorul acesta! Dumnezeu dorea să îmi spună, deși la pământ fiind, că avem o datorie pe care mulți creștini au uitat ca o au: să ajute! Puteam să-i critic că erau nepocăiți și mergeau să petreacă, dar n-am făcut-o, puteam să le zic: “Așa vă trebuie!”, dar nu le-am spus! Ci i-am ajutat!

    Dumnezeu nu a făcut așa cu mine, să îmi dea în cap pentru ce am făcut și că din cauza mea am ajuns în starea în care eram! Ci mi-a demonstrat ca încă mă iubește și că vrea să mă ridice să alerg din nou pentru cunună!

    Le-am înmânat 5 Noi Testamente, 5 Vești Bune, 5 Semințe care vor încolți atunci când acești oameni își vor da seama cât de mult i-a iubit și îi iubește pe ei Dumnezeu și cât de mult vrea Dumnezeu să-i aibă pentru El.

    Și în final le-am spus: “Nu pentru că sunt din Prahova, m-am oprit să vă ajut, ci pentru că această carte, care îmi este Dreptarul Învățăturilor Sănătoase și mai presus de toate este cartea care m-a făcut conștient ca am nevoie de Dumnezeu, mă învață astfel:

    „Dacă întâlnești boul vrăjmașului tău sau măgarul lui rătăcit, să i-l aduci acasă. Dacă vezi măgarul vrăjmașului tău căzut sub povara lui, să nu treci pe lângă el, ci să-i ajuți să ia povara de pe măgar.”

‭‭Exodul‬ ‭23‬: ‭4‬-‭5‬